torture

engleză

(English)

Etimologie

Din latină târzie tortura < tortus < torquere.

Pronunție

• AFI: /'tɔrtʃər/

Substantiv

torture, pl. tortures

1. tortură, chin, calvar

   People confess to anything under torture.

2. (livr.) supliciu, suferință emoțională

   Every time she says 'goodbye' it is torture!

Verb

Conjugarea verbului to torture
Infinitiv	to torture
Prezent simplu pers. 3 sg.	tortures
Trecut simplu	tortured
Participiu trecut	tortured
Participiu prezent	torturing

1. a tortura, a chinui

   People who torture often have sadistic tendencies.

Cuvinte derivate

• torturer
• torturous

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină tortura.

Pronunție

• AFI: /tɔʁ.tyʁ/

Substantiv

torture f., tortures pl.

1. tortură, chin, calvar

Cuvinte derivate

• torturer

Expresii

• être à la torture

Referințe

• Wiktionnaire