ului

română

Etimologie

Din rusă уловит (ulovit) „a prinde, a surprinde”.

Pronunție

• AFI: /u.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului ului
Infinitiv	a ului
Indicativ prezent pers. 1 sg.	uluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să uluiască
Participiu	uluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde.
2. (v.tranz. și refl.) (înv.) a (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci.

Cuvinte derivate

• uluială
• uluire
• uluit
• uluitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online