umbrage

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche < latină umbrāticus.

Pronunție

• AFI: /'ʌmbrɪdʒ/

Substantiv

umbrage, pl. umbrages

1. supărare, pică, ranchiună

   Alice took umbrage at John's rudeness.

2. îndoială, dubiu, suspiciune
3. (spec.) frunziș
4. (ieșit din uz) umbră

Sinonime

• 1: annoyance, displeasure, huff, miff, odium, offense, peeve, pique, resentment
• 2: suspicion

Cuvinte derivate

• umbrageous

Expresii

• take umbrage

Verb

Conjugarea verbului to umbrage
Infinitiv	to umbrage
Prezent simplu pers. 3 sg.	umbrages
Trecut simplu	umbraged
Participiu trecut	umbraged
Participiu prezent	umbraging

1. a supăra, a ofensa
2. a umbri, a adumbri

Sinonime

• 1: displease
• 2: shade

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary