ventilo

franceză

(français)

Etimologie

Confer ventilateur.

Pronunție

• AFI: /vɑ̃.ti.lɔ/

Substantiv

ventilo m., ventilos pl.

1. (fam.) ventilator

Sinonime

• ventilateur

Cuvinte apropiate

• ventilation
• ventiler
• éventail

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din ventilare.

Pronunție

• AFI: /venti'lo/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru ventilare.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ventulus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

ventilō (infinitivul prezent ventilāre, perfectul activ ventilāvī, supinul ventilātum)

1. a flutura, a roti (sabia, etc.)
2. a expune la un curent de aer
3. a vântura, a adia, a sufla
4. (fig.) a incita, a ațâța

Cuvinte apropiate

• ventus