expune

română

Variante

• (înv.) espune

Etimologie

Din latină exponere (după pune).

Pronunție

• AFI: /eksˈpu.ne/

Verb

Conjugarea verbului (se) expune
Infinitiv	a (se) expune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) expun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) expună
Participiu	expus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica.
2. (v.tranz.) a așeza la vedere; a arăta.
3. (urmat de determinări introduse p. prep. "la") a așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc.
4. (v.tranz. și refl.) a pune sau a se afla într-o situație periculoasă.

   De ce t-ai expus?

5. (v.tranz.) a supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.

Sinonime

• 1: povesti, exprima, rosti, demonstra, descrie
• 2, 3: emite, (-și) arăta, (-și) etala, (-și) întinde
• 4: risca, hazarda
• 5: supune

Cuvinte derivate

• expozant
• expunător
• expunere
• expus

Traduceri

a (se) afla

chineză: 揭发 (jiefa) (中文) engleză: expose (English) franceză: exposer (français) italiană: esporre (italiano)

japoneză: 晒す (さらす) (日本語) latină: exponere (Latina) spaniolă: exponer (español) suedeză: utsätta (sig för) (svenska), exponera (svenska)

Etimologie

Din expune.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru expune.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru expune.

Sinonime

• (înv.) espune

Referințe

• DEX online