vertu

Vezi și : vertù

engleză

(English)

Variante

• vertù, virtu

Etimologie

Împrumutat din italiană virtù, vertù („virtute”) sau din franceză vertu („virtute”) < latină virtūs, virtūtem („bărbăție, curaj; virtute; merit”).

Pronunție

• AFI: /vəːˈtuː/

Substantiv

vertu, (nenumărabil)

1. (în artă, astăzi înv.) arte frumoase ca subiect de studiu
2. (în artă, astăzi înv.) operă de artă
3. (spec.) virtute

Sinonime

• 3: virtue, virtuousness

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie vertu, care provine din franceză veche vertu < latină virtūs, virtūtem („bărbăție, curaj; virtute; merit”).

Pronunție

• AFI: /vɛʁ.ty/

Substantiv

vertu f., vertus pl.

1. virtute; (p.ext.) calitate

Sinonime

• qualité, mérite, morale, effet, efficacité, faculté, pouvoir, propriété, valeur, courage

Antonime

• défaut, vice

Cuvinte derivate

• évertuer
• s'évertuer
• vertueux

Cuvinte compuse

• vertu cardinale
• vertu théologale

Cuvinte apropiate

• virtuel
• virtuose

Locuțiuni

• croître en vertu, croitre en vertu
• en vertu de

Expresii

• faire de nécessité vertu
• femme de petite vertu
• paille des vertus

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire