virtue

engleză

(English)

Variante

• (înv.) vertue

Etimologie

Din engleza medie vertu, care provine anglo-normandă vertu, din franceza medie vertu < latină virtus < vir.

Pronunție

• AFI: /ˈvɝtʃu/

Substantiv

virtue, (nenumărabil și numărabil; pl. virtues)

1. (ieșit din uz) bravură
2. (nenumărabil) virtute
3. (p. ext.) calitate, proprietate, valoare
4. (p. ext.) forță, putere
5. (nenumărabil) castitate

Antonime

• vice, foible

Cuvinte derivate

• virtuous

Cuvinte apropiate

• virago
• virile
• virtual
• virtuosity
• virtuosa
• virtuoso
• virtuous

Locuțiuni

• in virtue of, by virtue of

Expresii

• make a virtue of necessity
• patience is a virtue

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary