victory

Vezi și : Victory

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie victory, victorie, care provine din engleză veche victorie < latină victōria, din victor ‎(„învingător”).

Înlocuise cuvântul autohton în engleză medie siȝe, sye‎ (care provine din engleză veche siġe) și engleză veche sigor.

Pronunție

• AFI: /ˈvɪkt(ə)ri/

Substantiv

victory, pl. victories

1. victorie, biruință

   I am convinced that victory will be ours!

Sinonime

• triumph

Antonime

• defeat, loss

Cuvinte compuse

• hollow victory
• Pyrrhic victory
• victory at sea

Cuvinte apropiate

• victor
• victorious
• Victory

Verb

Conjugarea verbului to victory
Infinitiv	to victory
Prezent simplu pers. 3 sg.	victories
Trecut simplu	victoried
Participiu trecut	victoried
Participiu prezent	victorying

1. (rar) a învinge, a înfrânge, a birui

Sinonime

• beat, conquer, defeat, master

Antonime

• lose, surrender, yield

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary