triumph

Vezi și : Triumph

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche triumphe < latină triumphus.

Pronunție

• AFI: /'tɹaɪ.ʌmpf/
• AFI: /'tɹaɪ.əmf/

Substantiv

triumph, pl. triumphs

1. triumf, victorie

   The triumph of knowledge.

2. (purtare în) triumf
3. (înv.) procesiune de triumf
4. (p. ext.) succes, reușită
5. (înv.) atu (la joc de cărți)

Sinonime

• 1: conquest, victory
• 5: trump

Cuvinte derivate

• triumphal
• triumphally

Cuvinte apropiate

• triumphant

Etimologie

Din latină triumphō.

Verb

Conjugarea verbului to triumph
Infinitiv	to triumph
Prezent simplu pers. 3 sg.	triumphs
Trecut simplu	triumphed
Participiu trecut	triumphed
Participiu prezent	triumphing

1. (normal urmărit de over) a triumfa

   We triumphed over the enemy forces.

2. a învinge, a întrece

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary