vigile

Vezi și : vìgile, vigilé

română

Etimologie

Din vigil.

Pronunție

• AFI: /vi'ʤi.le/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru vigil.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină vigil („pază, santinelă”).

Pronunție

• AFI: /vi.ʒil/

Substantiv

vigile m., vigiles pl.

1. gardă, pază, portar, ușier

Sinonime

• 1: agent de sécurité, gardien, veilleur de nuit

Cuvinte apropiate

• vigiler

Etimologie

Din latină vigilia („veghe”).

Substantiv

vigile f., vigiles pl.

1. veghe, priveghere

Expresii

• les vigiles des morts

Vezi și

• veille

Adjectiv

Declinarea adjectivului vigile
	Singular	Plural
Masculin	vigile	vigiles
Feminin	vigile	vigiles

1. vigil, atent, deștept, treaz

   La conscience est une fonction vigile.

Cuvinte compuse

• coma vigile

Etimologie

Din vigiler.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vigiler.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru vigiler.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru vigiler.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru vigiler.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru vigiler.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vigil, -ĭlis („vigil, atent, deștept”).

Pronunție

• AFI: /ˈvidʒile/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vigile
	Singular	Plural
Masculin	vigile	vigili
Feminin	vigile	vigili

1. vigil, atent, deștept, treaz

Sinonime

• attento

Cuvinte compuse

• vigile del fuoco

Cuvinte apropiate

• vigilare
• vigilanza

Substantiv

vigile m., vigili pl.

1. polițist (local), agent de circulație

Sinonime

• vigile urbano, agente della polizia municipale, guardia municipale, (argou) ghisa, metropolitano

Cuvinte derivate

• vigilessa

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din vigil.

Pronunție

• AFI: /ˈwi.ɡile/

Substantiv

1. forma de singular ablativ pentru vigil.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din vigilar.

Pronunție

• AFI: /bi.ˈxi.le/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru vigilar.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru vigilar.
3. forma formală de persoana a II-a singular la imperativ pentru vigilar.