voala

română

Etimologie

Din franceză voiler.

Pronunție

• AFI: /vo.a'la/

Verb

Conjugarea verbului voala
Infinitiv	a voala
Indicativ prezent pers. 1 sg.	voalez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să voaleze
Participiu	voalat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acoperi cu un voal; a ascunde, a masca; (fig.) a înșela aparențele.

   Se voalează înainte de a pleca.

2. (v.refl.) (despre voce sau sunete) a-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa.
3. (v.refl.) (despre unele materiale fotografice) a se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului; a se înnegri.

Cuvinte derivate

• voalare
• voalat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online