weapon

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie wepen, care provine din engleză veche wǣpen < proto-germanică *wēpnan („armă”).

Înrudit cu scoțiană joasă wapyn, wappen, friziană (de vest) wapen, neerlandeză wapen, germană de jos wapen, germană Waffe, Wappen, suedeză vapen și islandeză vopn.

Pronunție

• AFI: /ˈwɛpən/

Substantiv

weapon, pl. weapons

1. (mil.) armă

   Weapons cause many evils.

2. (p.ext.) instrument, unealtă

   Money is the main weapon of modern oligarchs.

3. (fam., glumeț) unealtă

   Choose your weapon.

Sinonime

• 2: instrument
• 3: tool

Cuvinte derivate

• bioweapon
• cyberweapon
• nonweapon
• superweapon
• superweaponry
• weaponed
• weaponeer
• weaponisation
• weaponise

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

assault weapon atomic weapon biological weapon biological-weapon chemical weapon cold weapon conventional weapon crew-served weapon doomsday weapon nuclear weapon radiological-weapon radiological weapon

ranged weapon section automatic weapon siege weapon space weapon squad automatic weapon thermonuclear weapon weapon of mass destruction weapons free weapons-grade weapons hold weapons tight

Vezi și

• bomb
• bow and arrow
• dagger
• gun
• knife
• pistol
• revolver
• riffle
• sword

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster