zersplittern

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din zer- + splittern.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului zersplittern
Infinitiv	zersplittern
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	zersplitterst zersplittert
Indicativ imperfect	zersplitterte
Participiu perfect	zersplittert
Verb auxiliar	haben, sein

1. a așchia, a sparge, a ciopli
2. a (se) despărți, a (se) diviza

Cuvinte derivate

• Zersplitterung