Lingua corsa
lingua rumanza chi si parra ntâ Corsica From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Lu còrsu (nomu nativu corsu) è na lingua neolatina di l'ària italurumanza parrata ‘n Còrsica (Francia), comu varianti di transizzioni cû sardu logudorisi in Gallura (nord dâ Sardigna, Italia) e comu varianti di tranzizzioni cû sardu logudorisi ntâ zona dû Sassarisi.
Ària di diffusioni dû Còrsu

Lu còrsu è attuarmenti parratu ‘n diversi varianti nta l'ìsula di Còrsica cu l'eccizzioni di Bonifaciu, unni è parratu (d’un nùmmaru sempri nicu di parratura) na varianti lìguri bonifacina. Puru a Calvi, un tempu comu Bonifaciu quasi cumpretamenti abbitata di pupulazzioni d’orìggini ginuvisi, si parrava na varianti lìguri ca tuttavìa appari ‘n vìa d’estinzioni mentri a Cargesi (Καργκέζε) - già culonia d’èsuli greci prima trachiantati a Paomia (secunna mitati di l'600) - si parra un còrsu ca assimilau arcuni tèrmini greci e la lingua greca è oramai utilizzata a li suli fini litùrgici.
Fora di l'ìsula, a sèquitu di finòmini d’emigrazzioni e scanciu accuminzati finu dû Mediuevu, si pàrranu dui varianti dâ lingua còrsa ntô nord dâ Sardigna: lu gallurisi parratu ntâ zona di Tempiu Pausania ‘n Gallura e nta l'ìsula di La Maddalena - particularmenti affini a lu còrsu miridiunali - e lu sassarisi parratu a Sàssari e ntâ zona di Castelsardu, lu quali è cunzidiratu n’idioma di tranzizzioni tra corsu e sardignolu ‘n quantu puru accumunatu ntâ struttura e ntâ grammàtica a lu gallurisi e a lu corsu miridiunali subbìu furtìssimi nfruenzi dû sardignolu logudorisi ntô lèssicu e ntâ prununza.
Lu dialettu ‘n vìa d’estinzioni dâ vicina Ìsula di Capraia nta l'arcipèlicu tuscanu prisenta nortri diversi punti di cuntattu cu lu còrsu a càusa dâ vicinanza giogràfica, stòrica e culturali forti tra li dù ìsuli.
Si stima ca lu còrsu è parratu ‘n Còrsica di circa 90/100.000 lucutura supra 275.000 abbitanti di l'ìsula, essennu tanti di st’ùrtimi di matrilingua francisa (dati di na ricerca di l'INSEE dû 2004 ), a li quali hannu a èssiri agghiunti comu è gghiè li pupulazzioni emigrati ‘n Francia (p’un tutali di 133.000 nnivìdui ‘n Francia) nunchì nta àutri nazzioni. Lu nùmmaru di li lucutura stimati pi lu gallurisi ammunta mmeci a circa 80.000 unitati (supra li circa 120.000 abbitanti dâ Gallura). Ethnologue furnisci un datu cumplissivu (anchiamenti suvrastimatu) di 341.000 a 401.000 lucutura dû Còrsu.
Remove ads
Classificazzioni dû còrsu
« Lingua pussenti, e dê cchiù taliani dialetti d'Italia » | |
(Niccolò Tommaseo) |
Lu còrsu è classificatu comu na lingua autònuma ntô gruppu dî lingui neolatini (suttagruppu: lingui italu-rumanzi, codice ISO: co) e è arricanusciuta comu lingua riggiunali dû Statu francisi.
Chissa è strittamenti mparintata a li dialetti taliani dû gruppu tuscanu (‘n particulari sarvau diversi carattirìstichi dî dialetti mediuevali) cu li quali pò p’arcuni aspetti èssiri classificata a li fini linguìstici (puru arricanuscennu la prisenza d’un substratu autòctunu e nu sviluppu autònumu speci a pàrtiri di l'appartinenza pulìtica â Francia ntô 1769). Pirtantu la dinuminazzioni di "lingua" è ritinuta mpropia d’arcuni linguisti, ca cunzìdiranu lu corsu un dialettu talianu. L'affinitati tra talianu e corsu è comu è gghiè maiuri rispettu a chidda ca c'è tra lu talianu e àutri lingui parrati ntô tirritoriu talianu e mpropiamenti o puliticamenti cunzidirati "dialetti", comu lu lummardu o lu sicilianu.
Remove ads
Storia, evuluzzioni e littiratura dû còrsu
Nun s’hannu tanti nutizzi supra quali avissi statu lu suttastratu linguìsticu prilatinu di l’antichi abbitanti dâ Còrsica (li civilitati pristòrichi e li torreani) prima dâ cunquista rumana e dâ so latinizzazzioni. Zocch’è ntirissanti sunnu arcuni ràdichi arristati ntê topònimi e ntô lèssicu (KAL/KAR: Calanca, Calacuccia; KOR: Corsica, Corte; TAL/TAR: Taravo, Tallano; TEP: teppa; TAV: Tavignano, Tavera) e ca ‘n pirìudu rumanu tribbù còrsi occupàvanu macari l'udierna Gallura ntô nord dâ Sardigna (ca prisenta similitùtini puru ntê rasti archiològgici). Doppu la caduta di lu Mpiru Rumanu e la furmazzioni dî primi vulgari la Còrsica prisenta carattirìstichi linguìstichi di tipu cunzirvativu (di cui hà arristatu un ritaggiu ntê parrati dâ zona miridiunali di l'ìsula). Di l'XI sèculu la situazzioni hà statu fortimenti stracanciata speci ntâ parti sittintriunali di l'ìsula dû cuntattu direttu cu li dialetti tuscani di tipu pisanu, puru a sèquitu dî tintativi di ripupulamentu effittuati dî duminatura Pisani favuriti dâ nutèvuli vicinanza giogràfica. Dû XIII a lu XVIII sèculu li pisani vèninu sustituiuti di li ginuvisi, li quali nzèdianu nteri burghi di lingua lìguri (Bonifaciu e Calvi) ma, puru ntroducennu un nutèvuli nfrussu ginuvisi ntê dialetti lucali, di fattu cuntinuanu l'utilizzu dû tuscanu illustri comu lingua scritta e di cultura. Chistu spiega lu mutivu ca nzinu a stu mumentu ‘n Còrsica l'ùnica lingua utilizzata ntê cumunicazzioni scritti hà statu lu talianu, e prima di chissu lu latinu. Ntô XIV e XV sèculu. Comu è gghiè diversi atti e testi ridatti apparentimenti ‘n vulgari tuscanu di pirsunalitati e scrittura còrsi rivèlanu ‘n rialitati la situazzioni linguìstica di l'ìsula ntô pirìudu: viditi li Cartolari della diocesi del Nebbio dâ mitati dû XIV sèculu ‘n tuscanu cursicizzatu (actum in lo loco ove se dice a la buda de la diocese de Nebio (...) secundo la usança e la consuetudine de la dicta contrata, erano convocati et congregati a parlamento Uppecinucio Corthincho de Petralarata, podestae de Nebio, et la maior parte de li clerici et de li nobili et de li populari de Nebio), la Deposizione del rettore della chiesa di San Nicolò di Spano di Iohanni Provintiale dû 1400, unu dî testi cchiù antichi ‘n vulgari còrsu, la Lettera ai protettori delle compere del Banco di San Giorgio dû vìscuvu d’Ajacciu Jacopo Mancoso dû 1480, la Lettera di prete Polino da Mela ai protettori del Banco di San Giorgio dû 1489 e Lettera dall'esilio di Giovanpaolo Leca, conte di Cinarca, ai figli del 1506. Dû XIX sèculu, a sèquitu dâ cunquista e annissioni francisi dû 1769, è lu francisi a vèniri aduttatu comu lingua ufficiali succhiantannu lu talianu.
Lu còrsu havi sempri avutu funnamintarmenti trasmissioni urali. La cudificazzioni dâ stissa comu lingua scritta avveni pirtantu sulu ‘n èpuca ricenti e risenti nizziarmenti dû forti nflussu talianu e francisi. Lu primu testu pubbricatu ‘n corsu sunnu li strofi di U sirinatu di Scappinu ntô testu Dionomachia (1817) di Salvatore Viale (1787-1861). Ntâ secunna mitati di l'ottucentu si sussèquinu l’òpiri dû vìscuvu d’Ajacciu Paul-Mathieu de la Foata (Poesie giocose, in lingua vernacola della Pieve d'Ornano), li Cummediôle di Petru Lucciana (1832-1909) tra cui In campagna, cummediôla in 2 atti, Francesco Domenico Falcucci cu lu Vocabolario dei dialetti della Corsica (pubbricatu postumu sulu ntô 1915 e ca ntroduci li gruppi ghj e chj a nnicari li sunuritati carattarìstichi dî parrati còrsi) e Santu Casanova (1850-1936) cu la cullana A tramuntana (1896-1914). Sorgi evidenti ‘n sta fasi lu prubbrema dâ nurmalizzazzioni di l'ortugrafìa dâ lingua scritta c’òccupa li linguisti corsi pi tuttu lu XX sèculu. A lu nizziu dû sèculu li pubbricazzioni piriòdichi A muvra (1920-39) e L’annu corsu (1923-36) appoi rinuminata L’Année Corse(1937-39) e doppu la mitati dû novicentu U Muntese (1955-72). Tra li scrittura dû XX sèculu c’hannu maiurmenti cuntribbuiutu â nurmalizzazzioni dû còrsu scrittu si cita Pascal Marchetti (1925-) auturi di Intricciate è cambiarine, dû corsu Le corse sans peine/U corsu senza straziu e dû dizziunariu corsu-francisi-talianu L'usu corsu.
Remove ads
Grammàtica
Artìculi ditirminativi (sing./plur.): u/i, a/i (ant. lu/li, la/li)
Artìculi nditirminativi: unu, una
Prunoma pirsunali: eiu, tu, ellu/ella/eddu/edda/iddu/idda, noi, voi, elli/eddi/iddi
Prunoma e aggittivi pussissivi: mèiu/mè, tòiu/tò, sòiu/sò, nostru, vostru, sòiu/sò
Prunoma e aggittivi addimustrativi: questu/quistu-questi/quisti (questo-questi), quessu/quissu-quessi/quissi, quellu/quiddu-quelli/quiddi (quello-quelli)
Verbi: Li verbi hannu funnamintarmenti quattru cuniugazzioni (-à, -é, -e/-a, -e/-ì) dî quali la secunna e la terza prisèntanu arcuni carattirìstichi cumuni.
Verbu esse/essa (èssiri):
- Nnicativu prisenti: eiu sò/socu, tu sè/sì, ellu/eddu hè, noi semu, voi sete/seti, elli/eddi sò;
- Nnicativu mpirfettu: eiu era/eru, tu eri, ellu/eddu era, noi eramu/erami, voi erate/erati, elli/eddi eranu/erani;
- Nnicativu passatu rimotu: eiu fui/fubbi, tu fusti, ellu/eddu fù/fubbe, noi fuimu/fubbimu, voi fuste/fusti, elli/eddi funu/funi/fubbenu;
- Nnicativu futuru: eiu saraghju, tu sarai/saré, ellu/eddu sarà, noi saremu, voi sarete/sareti, elli/eddi saranu/sarani;
- Cuniuntivu prisenti: chi eiu sia/sii, chi tu sia/sìi, chi ellu/eddu sia/sii, chi noi sìamu/sìami, chi voi sìate/sìati, chi elli/eddi sìanu/sìani;
- Cunjuntivu mpirfettu: chi eiu fussi, chi tu fussi, chi ellu/eddu fussi, chi noi fussimu/fussimi, chi voi fussite/fussiti, chi elli/eddi fussinu/fussini;
- Cunnizziunali: eiu sarìa, tu sarìsti, ellu/eddu sarìa, noi sarìamu/sarìami, voi sarìate/sarìati, elli/eddi sarìanu/sarìani;
- Gerunniu prisenti: essendu;
- Gerunniu passatu: essendu statu;
Verbu avè (aviri):
- Nnicativu prisenti: eiu aghju, tu ai, ellu/eddu hà, noi avèmu/èmu, voi avète/avèti/èti, elli/eddi anu/ani;
- Nnicativu mpirfettu: eiu avia/aviu, tu avii, ellu/eddu avia, noi avìamu/avìami, voi avìate/avìati, elli/eddi avìanu/avìani;
- Nnicativu passatu rimotu: eiu ebbi/abbi, tu avesti/avisti, ellu/eddu ebbe/abbe, noi ebbimu/avetimu, voi aveste/aviste/avetiti, elli/eddi ebbenu/abbenu/avetenu;
- Nnicativu futuru: eiu avaraghju, tu avarai/avaré, ellu/eddu avarà, noi avaremu, voi avarete/avareti, elli/eddi avaranu/avarani;
- Cunjuntivu prisinti: chi eiu abbia/aghjia, chi tu abbii/aghji, chi ellu/eddu abbia/aghja, chi noi àbbiamu/àghjimi, chi voi àbbiate/àghjiti, chi elli/eddi àbbianu/àghjini;
- Cuniuntivu mpirfettu: chi eiu avissi, chi tu avissi, chi ellu/eddu avissi, chi noi avissimu, chi voi avissite/avissiti, chi elli/eddi avissinu/avissini;
- Cunnizziunali: eiu avaria, tu avarìsti, ellu/eddu avarìa, noi avarìamu/avarìami, voi avarìate/avarìati, elli/eddi avarìanu/avarìani;
- Gerunniu prisenti: avèndu;
- Gerunniu passatu: avendu avùtu;
Cuniugazzioni ‘n -à - Verbu amà (amari):
- Nnicativu prisenti: eiu amu, tu ami, ellu/eddu ama, noi amèmu, voi amate/amèti, elli/eddi amanu/amani;
- Nnicativu mpirfettu: eiu amàva/amaìa, tu amàvi/amai, ellu/eddu amàva/amaìa, noi amavamu/amaìami, voi amavate/amaìati, elli/eddi amavanu/amaìani;
- Nnicativu passatu rimotu: eiu ameti, tu amesti, ellu/eddu amete/ameti, noi ametimu/ametimi, voi amesti/ametiti, elli/eddi ametenu/ametini;
- Nnicativu futuru: eiu amaraghju, tu amarai/amaré, ellu/eddu amarà, noi amaremu, voi amarete/amareti, elli/eddi amaranu/amarani;
- Gerunniu prisenti: amèndu;
- Gerunniu passatu: avendu amatu;
Cuniugazzioni ‘n -è - Verbu vulè (vuliri): Li rari verbi di sta cuniugazzioni ("aé", "duvè", "parè", "pudè", "sapé", "valè", "vulé") sunnu tutti irrigulari.
Cuniugazzioni ‘n -e/-a - Verbu teme/tema (temiri): Cumprenni p’asempiu li verbi "crede/creda" (cridiri), "corre/corra" (cùrriri), "rivede/riveda" (rividiri);
- Nnicativu prisenti: eiu temu, tu temi, ellu/eddu teme/temi, noi timimu, voi timite/timiti, elli/eddi temenu/temini;
- Nnicativu mpirfettu: eiu timìa/timìu, tu timìi, ellu/eddu timìa, noi timìamu/timiami, voi timìate/timìati, elli/eddi timìanu/timìani;
- Nnicativu passatu rimotu: eiu timiti, tu timisti, ellu/eddu timite/timiti, noi timitimu/timitimi, voi timitete/timititi, elli/eddi timitinu/timititi;
- Nnicativu futuru: eiu timaraghju, tu timarai/timaré, ellu/eddu timarà, noi timaremu, voi timarete/timareti, elli/eddi timaranu/timarani;
- Gerunniu prisenti: timèndu;
- Gerunniu passatu: avendu timùtu;
Cuniugazzioni ‘n -e/-ì - Verbu finisce/finì (finiri): Cumprenni p’asempiu li verbi "dorme/durmì" (dormiri), "copre/cuprì" (cummigghiari), "dì" (diri), "scopre/scoprì" (scummigghiari), "more/morì" (muriri), "vene/venì" (vèniri), "apparisce/apparì" (appariri), "costruisce/costruì" (custruiri), "finisce/finì" (finiri);
Remove ads
Vucabbulariu
Tabbella di cumparazzioni dî lingui neolatini:
Latinu | Francisi | Talianu | Spagnolu | Occitanu | Catalanu | Sicilianu | Purtughisi | Rumenu | Sardu | Còrsu |
clave | clef | chiave | llave | clau | clau | chiavi | chave | cheie | crae/crai | chjave/chjavi |
noctem | nuit | notte | noche | nuèit/nuèch | nit | notti | noite | noapte | notte/notti | notte/notti |
cantare | chanter | cantare | cantar | cantar | cantar | cantari | cantar | cânta | cantare/cantai | cantà |
capra | chèvre | capra | cabra | cabra | cabra | crapa | cabra | capra | cabra | capra |
lingua | langue | lingua | lengua | lenga' | llengua | lingua | língua | limbă | limba/lìngua | lingua |
platea | place | piazza | plaza | plaça | plaça | chiazza | praça | piaţă | pratha/pratza | piazza |
pons | pont | ponte | puente | pònt | pont | ponti | ponte | pod | ponte/ponti | ponte/ponti |
ecclesia | église | chiesa | iglesia | glèisa | església | cresia | igreja | biserică | cheja/cresia | chjesa/ghjesgia |
hospitalis | hôpital | ospedale/spedale | hospital | espital | hospital | spitali | hospital | spital | ispidale/ispidali/spitali | spedale/spidali/uspidali |
caseus lat.vulg.formaticum |
fromage | formaggio/cacio | queso | formatge | formatge | caciu | queijo | brânză/caş | casu | casgiu |
Diversi francisismi sunnu diffusamenti prisenti ntô còrsu (cu l'ovvia esclusioni di gallurisi e sassarisi li quali mmeci hannu subbutu vari sardignulismi e ibbirismi): "usina" (fàbbrica, di "usine"), "caminu di farru" (ferruvìa, di "chemin de fer"), "mèria/mèru"(sìnnacu, di "mairie/maire"), "nivellu" (liveddu, di "nivel/niveau"). Sempri ntô Còrsu di Còrsica sunnu mpiegati - pi lu cchiù di jurnalisti - tèrmini criati artificiarmenti d’arcuni prufissura di l'Univirsitati di Còrsica cu lu chiaru ntentu di priscìnniri di l'ària Italurumanza e di circari d’alluntanari lu còrsu di chissa. A li voti tali tèrmini tèntanu di sustituiri paroli esistenti e pirchissu nun hannu successu pressu li lucutura cumuni; unu di l’asempi è custituiutu dâ parola "scheleru" ca vulissi sustituiri "attentatu", partennu dû latinu scelus, sceleris (crimini). Va ussirvatu ca, ortrituttu, la canciata di scelus, sceleris ‘n "scheleru" nun pari rispittari la funètica còrsa, ca ‘n pirfettu accordu cu chidda Italurumanza hà giniratu "tempu" a pàrtiri di tempus, temporis.
Remove ads
Règuli d’ortugrafìa e di prununza
Lu corsu veni pi quantu pussìbbuli scrittu ‘n manera suvradialittali tralassannu li variazzioni dialittali nichi. Li règuli ginirali d’ortugrafìa scritta nun diffirìscinu assai di chiddi ‘n usu ntâ lingua taliana (ca dû restu hà statu pi sèculi l'ùnica lingua scritta), fatti sarvi arcuni particularitati:
- Trascrizzioni radduppiata dî cunzunanti raffurzati comu ‘n talianu: "caru" (caru) rispettu a "carru" (carru);
- Prisenza dû trittongu palatu-linguali -ghj- ca pirò nun veni radduppiatu: "aghju" (aiu), "ghjesgia" (cresia), "viaghju" (viaggiu), "ghjuntu" (junciutu). Lu gruppu nizziali spissu nun veni prununzatu (iesgia) ma veni comunca trascrittu. Ntô nord di l'ìsula la sò prununza è menu netta e tenni a -gg-. ‘N Gallura lu sonu veni mmeci usuarmenti trascrittu radduppiatu quannu raffurzatu: agghju", "viagghju" mentri ntô Sassarisi nun è prisenti e vira a -g- ("aggiu", "gesgia", "biaggiu", "giuntu");
- Prisenza dû dittongu palatu-linguali chj: "chjodu" (chiovu), "ghjinochju" (ginocchiu). Puru nta stu casu ntô nord tenni a -ch- e ‘n Gallura lu sonu veni trascrittu radduppiatu quannu raffurzatu ("ghjinocchju") mentri ntô Sassarisi nun è prisenti e vira a -c- ("ciodu", "ginocciu")
- Particularitati nta l’usu di l’accenti e dî "hè" (è), "hà" (ha), "à" (a, a lu), "è" (e), "hanu" (hannu), rispettu a lu sicilianu; ‘n gallurisi s’utilizza la grafìa taliana;
- "Artìculi ‘n u"/ant."lu" (lu), "a"/ant."la" (la). Li formi arcàichi sunnu ancora ‘n usu ntô Gallurisi, ntô Capucursinu e spuradicamenti ntê zoni nterni.
- Scrittura dâ "v-" suvradialittali: "viaghju" (prununza "biadju" a lu nord e "viadju" a lu sud e ‘n Gallura) macari ‘n casu d’elisioni ntâ prununza: "sùvaru" (prununza "sùuaru" o "sùaru"), "ventu" (prun. 'uentu o 'entu); puru ‘n stu casu sulu lu gallurisi trascrivi "sùaru", "'entu";
Remove ads
Varianti dû còrsu
Lu còrsu propiamenti dittu prisenta na certa omogginitati ma si suddividi essinziarmenti ‘n dui varianti, siquennu la catina cintrali di li munti e ‘n funzioni dâ cunfurmazzioni giogràfica di l'Ìsula (cu na dividenti ca passa, grossu modu, longu la lìnia c’unisci Ajacciu e Calcatoggiu, a nord di Bocognanu, lu Col (passu) di Vizzavona, a sud di Ghisoni supra lu Col (passu) di Verde e a sud di Ghisonaccia).
La discriminanti è rapprisintata funnamintarmenti dû diffirenti èsitu e/i ntermediu (pelu/pilu, seccu/siccu, questu/quistu), e/i finali (duttore/duttori, oghje/oghji, pane/pani, cuntinentale/cuntinentali), dâ variazzioni cacuminali armenu a fini parola pi -ll- ‘n -dd- (fratellu/frateddu, bellu/beddu, ellu/eddu, elli/eddi, stalla/stadda), lu plurali fimminili (case/casi, pere/peri), dû cumpurtamentu virbali (esse/essa, cunnosce/cunnoscia, vene/vena, corre/corra, parlate/parleti), la mutazzioni funètica ntâ prununza (gabu/capu, gane/cane, gorsu/corsu, cidà/cità, vragigu/fracicu) cu la sunurizzazzioni o tinzioni dî cunzunanti (face-fage/facce-face), supra la nittizza dâ prununza dî gruppi -ghj- e -chj- (gattu/ghjattu, giurnale/ghjurnale, cullegiu/culleghju) supra la prununza dâ -v- (binu/vinu, bacca/vacca):
- Còrsu dû Nord o cismuntanu (cismontincu o supranu o supranacciu), ca custituisci la varianti cchiù diffusa e standardizzata, parratu ntâ zona norduccidintali ntê distritti di Bastia (Bastia) e Corte (Corti); Lu dialettu di Bastia e chiddu dû Capu Corsu, pi li sò caratturìstichi, putìssiru tràsiri tra li dialetti tuscani, rapprisintannu - tra l'àutru - la parrata cchiù vicina a lu Talianu standard rispettu a qualunca dialettu talianu. Sunnu cismuntani li dialetti ca ortri tutti li carattirìstichi citati prisèntanu, p’asempiu, èsitu ‘n chjamerebbe/i e quinni situati a nord di na lìnia c’unisci Piana, Vicu, Vizzavona, Ghisoni, Ghisonaccia (escludènnuli) e cumprènninu li suttagruppi dû Capu Corsu (Capicursinu) e di Bastia (Bastiacciu, i>e: destinu, ghjennaghju, secondu, bellezza; a>e: ferru, apertu, persona/personna, numeru, mercuri, canteraghju) dû dialettu di Cervioni (oltre a i>e ed a>e, u>o: ottanta, momentu, toccà, continentale; a>o: oliva, orechja, ocellu), nunchì l’àutri tra cui chiddu dâ Balagna (Balaninu) e di Corte (ca mantèninu li carattirìstichi ginirali dû còrsu: distinu, ghjinnaghju, sicondu, billezza, apartu, farru, marcuri, cantaraghju, uttanta, mumentu, tuccà, cuntinentale, aliva, arechja, acellu), lu Niulincu.
- Corsu dû Sud o ortramuntanu (pumontincu o suttanu o suttanacciu), è la varianti cchiù arcàica e cunzirvativa, parrata ntê distritti di Sarteni (Sarté) e Portu-Vecchiu (Porti-Vechju). Cunzerva (comu macari lu sardignolu e a diffirenza dû còrsu cismuntanu) la distinzioni dî vucali brevi latini ĭ e ŭ (pilu, bucca). È carattirizzata nortri dâ prisenza di sònira cacuminali ‘n -ll->-dd-, p’asempiu "aceddu" (aceddu), "beddu" (beddu), "quiddu" (chiddu), "ziteddu" (picciottu). La lingua parrata a Ajacciu (Aiacciu) prisenta carattirìstichi di tranzizzioni. Sunnu tutarmenti pumontinchi li dialetti dû Taravisi (Taravesu, -dd- cacuminali sulu pi -ll-: frateddu, suredda, beddu; ma cunzirvazzioni di -gl-: piglià, famiglia, figliolu, vogliu; ma nun cunzerva li vucali -i- e -u- curti latini: seccu, peru, rossu, croci, pozzu), dû Sartinisi (Sartinesu, cunzirvativu, vucali -i- e -u- curti latini: siccu, piru, russu, cruci, puzzu; canciamentu -rn->-rr-: forru, carri, corru; cacuminali macari pi « gl »: piddà, famidda, fiddolu, voddu; furmi virbali ‘n cantàvami, cantàvani; plurali maschili ‘n -i>-a: l'ochja, i poma; ma cu èsitu ‘n eddu/edda/eddi), di l`Alta Rocca (Rucchisgianu, tra li cchiù cunzirvativi e puri, cu èsitu ‘n iddu/idda/iddi, la cacuminali -dd- puru pi -gl-: piddà, famidda, fiddolu, voddu, -i- e -u- curti latini e cu àutri particularitati ca l’accòstanu nutevurmenti a lu gallurisi), e dâ riggiuni miridiunali tra Portu Vecchiu (Portivechjacciu) e la ntruterra di Bonifaciu (cacuminali ‘n -dd- puru pi -gl- comu nta l'Alta Rocca ma cu -u>-i: fiumu, paesu, patronu; evuluzzioni dû plurali maschili -i>-a: i letta, i solda, i ponta, i foca, i mura, i loca, i balcona; furmi virbali ‘n cantàiami, cantàiani; -i- e -u- curti latini, èsitu eddu/edda/eddi a Portu Vecchiu ma iddu/idda/iddi a Figari). Li dialetti pumontinchi sunnu quinni dilimitati di na lìnia ca passa a sud di Porticciu, Bastelica, dû Col (passu) di Verde e di Solenzara (escludènnuli).
- A li màrgini (a nord e sud) di sta dividenti c’è na zona ntermedia di tranzizzioni ntê quali ci sunnu arcuni carattirìstichi assimilàbbili a ognadunu dî gruppi, nunchì p’àutri particularitati lucali. Sunnu di tranzizzioni tra chiddi cismuntani li dialetti dâ zona tra Piana a Calcatoggiu e dâ Cinarca cu Vizzavona (ca prisèntanu p’asempiu èsitu virbali ‘n chjamarìa comu a lu sud), nunchì chiddi dû Fiumorbu tra Ghisonaccia e Ghisoni (fiumorbacciu, ca prisenta la cacuminali) e tra chiddi pumontinchi l'ajaccinu (aiaccinu, veru cruciolu d'ammiscati, ma cu na basi pumontinca e lu -ll->-dd- cacuminali ‘n fini di parola, prununza netta di -ghj-, plurali fimminili ‘n -i, "cane" e "accattà" e nun "ghjacaru" e "cumprà", "ellu"/"ella" e nun "eddu"/"edda"; variazzioni nichi: "sabbatu">"sabbitu", "u li dà">"ghi lu dà"; sillabba finali spissu truncata e accintata: "marinari">"marinà", "panatteri">"panattè", "castellu">"castè", "cuchjari">"cuchjà") e li dialetti dâ Gravona (ca pirò armenu ntâ parti miridiunali hannu caràttari cchiù spiccatamenti pumontincu), lu bastelicaccio (ca fussi pumontincu ma prisenta arcuni particularitati cu lu sò tìpicu rutacismu: Basterga) e lu dialettu di Solenzara (ca nun cunzerva li vucali -i- e -u- curti latini: seccu, peru, rossu, croci, pozzu).
Li dialetti parrati nta lu stremu nord dâ Sardigna sunnu strittamenti mparintati ô còrsu:
- Gallurisi (gadduresu), parratu ntâ riggiuni sardignola dâ Gallura (Gaddura), cumprinnenti la citati di Tempio Pausania (Tempiu), e l'Ìsula di La Maddalena (A Madalena), a li voti erroniamenti classificatu pi mutivi giogràfici comu affirenti a lu sardignolu, prisenta nutivulìssimi affinitati grammaticali, lissicali e morfològgichi cu lu còrsu dû sud (‘n particulari cu la riggiuni di Sarteni e di l'Alta Rocca), di cui è cunzidiratu na varianti o n'idioma affini. Lu dialettu di furmazzioni cchiù ricenti di l'Ìsula di La Maddalena (Isulanu) è di fattu lissicarmenti assimilàbbili a lu còrsu ortramuntanu ma hà pigghiatu dû gallurisi la struttura grammaticali. Lu gallurisi cumuni prisenta comunca quasi tutti li carattirìstichi prisenti ntô pumontincu dâ riggiuni di l'Alta Rocca cu àutri dâ riggiuni di Sarteni e Portu Vecchiu. Rispettu a lu corsu miridiunali lu gallurisi si diffirenzia essinziarmenti pi lu rutacismu cuntrariu r>l (p'asempiu "poltu", "veldi" pi portu, verdi), l'utilizzu di l'artìculu "lu/la/li" a lu postu di "u/a/i", la ridizzioni di "qu>k" ("calchi", "candu", "cattru", "chici/chinci" pi quarchi, quannu, quattru, ccà) e pi nummurusi tèrmini d’orìggini sardignola (o comunca facenti parti di lu substratu sardignolu e ca arrìvanu a furmari circa lu 20% dû lèssicu gallurisi) o ibbèrica, ca custituìscinu senza dubbiu la diffirenza maiuri a liveddu lissicali tra corsu e gallurisi.
- Sassarisi (sassaresu), è mmeci cunzidiratu un dialettu di tranzizzioni tra còrsu e sardignolu, ‘n quantu nunustanti havi mantinutu grammàtica, sintassi e bona parti dû vucabbulariu d’orìggini còrsa pumontinca hà comunchi assurbutu nutivulìssimi prèstiti lissicali e funètici dû sardignolu logudorisi. Lu castillanisi (castiddanesu) è una sò varianti ca manteni maiurmenti li caràttari lissicali e funètici dû gallurisi rispettu a lu sassarisi standard.
Asempi ntê principali varianti
Remove ads
Asempi di còrsu littirariu
Remove ads
Frasi e paroli basi
Salutarsi:
- ciau: salutu
- sarvi: salute
- bonjornu: bonghjornu
- bonasira: bonasera
- bonanotti: bonanotte/bonanotti
- ah comu và?: cume/cumu site?/comu seti?
- comu sî?: cume/cumu/comu stai?
- allura?: tandu?/allura?
- di chi stati parrannu:?: a vi discurrite?
- tuttu bonu?: a ti passi?
Scusàrisi / Arringrazziari:
- mi scusassi/pi favuri: mi scusu/pè piacè
- scusàtimi: scusatemi/scusetimi
- grazzi / v’arringrazziu: grazia/a ringrazziavvi
- mi fà assai piaciri: mi face assai piacè
- fui ju: sò statu eiu
- mi virgognu: mi vargognu
Canuscirisi:
- d’unni siti / d’unni viniti?: d'induve site/seti?/di quale ne site/seti?
- siti di Bastia?: site bastiacciu?
- nun siti corsu?: ùn sariate micca Corsu?
- sugnu ajaccinu: eiù sò/socu Aiaccinu
- unni nascisti?: induve site natu?
- nascìi a Bonifaciu: sò natu in Bunifaziu
Accittari, suggiriri e prupòniri:
- sugnu d'accordu: hè detta
- và beni: va bè
- fazzu comu dicisti: aghju da fà cum'è tù dici
- facemu na partita a dama?: a ci femu una dama?
Addumannari quarchiccosa:
- pozzu vèniri cu vuiàutri?: possu vene incù voi?
- pozzu manciari?: manghjà, possu?
Dari valutazzioni:
- pi quantu a mìa: in quant'è a mè...
- (ju) penzu ca...: pensu chì...
- (ju) criju ca: credu chì...
- (ju) sugnu sicuru e certu ca...: sò sicuru è certu chi...
- (ju) sugnu cummintu ca: sò scunvintu chì...
Nnicari quarchiccosa o quarchidunu:
- miràculu! / pi furtuna!: mirallu!
- talìa!: feghja!/fideghjia!
- l'hai ccà avanti!!: l'hai quì davanti!
- la vidi sta fìmina?: a vedi st'a donna?
- lu vidi st’omu?: u vedi st'omu?
- la vidi sta picciotta?: a vedi sta figlia?/sta zitedda?
- lu vidi stu picciottu?: u vedi sto figliolu/stu ziteddu?
- lu vidi stu/a carusu/a?: a/u vedi sto/a cininu/a/zitidducciu/a?
Noti:
Essennu lu corsu furmatu di diversi varianti, li paroli ‘n arcuni casi ponnu canciari di zona a zona.
Asempi di paroli tra corsu cismuntanu e corsu pumuntanu
Remove ads
Asempi
Li nùmmari
1 | unu |
2 | dui |
3 | tre |
4 | quattru |
5 | cinque |
6 | sei |
7 | sette |
8 | ottu |
9 | nove/novi |
10 | dece/deci |
11 | ondeci/ondici |
12 | dodeci/dodici |
13 | tredeci/tredici |
14 | quattordeci/quattordici |
15 | quindeci |
16 | sedeci/sedici |
17 | dicessette/dicissette |
18 | diciottu |
19 | dicennove/dicinnovi |
20 | vinti/venti |
21 | vintunu |
22 | vintidui |
23 | vintitrè |
24 | vintiquattru |
25 | vinticinque |
26 | vintisei |
27 | vintisette |
28 | vintottu |
29 | vintinove/vintinovi |
30 | trenta |
40 | quaranta |
50 | cinquanta |
60 | sessanta/sissanta |
70 | settanta/sittanta |
80 | ottanta |
90 | nuvanta/novanta |
100 | centu |
200 | duiecentu / duie centu |
300 | trecentu / trè centu |
400 | quattrucentu / quattru centu |
500 | cinquecentu / cinque centu |
1000 | mille |
2000 | duiemila / duimila |
1,000,000 | un milione/un millione |
1,000,000,000 | un miliardu |
Li jorna dâ simana
Note:
¹àutra furma usata è Ghiovi
²àutri furmi usati Veneri, Venari, Vendari, Venderi
Li misi
Nota:
‘n gallurisi, ntô linguaggiu cumuni, spissu li furmi tradizziunali làmpata, agliola, capidannu, Santigaini, Santandria e Natali tènninu a èssiri sustituiuti rispittivamenti di ghjugnu, luddu, sittembri, uttobri, nuembri e dicembri.
Li staggiuni
Li pasti
La cucina
Noma dî citati corsi
Li nòmira dî citati còrsi sunnu pratticamenti tutti d'orìggini taliana, poichì la lingua culta mpiegata ‘n Còrsica sinu â mpusizzioni pi liggi (secunna mitati dû XIX sèculu) dû francisi, era la lingua taliana. Granni parti dî centri maiuri, nortri, foru funnati o prumussi a lu rangu di citati pi nizziativa dî cuverni Pisanu e Ginuvisi. Macari doppu la cunquista francisa sulu dui nòmira di citati ‘n Corsica foru cumpretamenti francisizzati, Isula Russa, addivintatu L'Île-Rousse e San Fiurenzu, addivintatu Saint-Florent. Autri canciamenti nichi riguardaru Aiacciu, pi la quali fu utilizzata la furma taliana arcàica Ajacciu e Sartena, addivintatu Sartène, ortri a l'agghiunciuta d’un trattinu tra tutti li nòmura duppi (p’asempiu Portu-Vecchiu pi Portu Vecchiu). La dinuminazzioni di Tox succidìu mmeci prima dâ cunquista francisa ‘n quantu era già utilizzata comu varianti altirnativa a Tòcchisi (ancora oi furma còrsa). La virsioni còrsa dî nòmura dî citati è comunchi assai pròssima a chidda taliana.
Bibliografia
- FALCUCCI, Francesco Domenico. Vocabolario dei dialetti della Corsica. 1915
- MARCHETTI, Pascal. Intricciate è cambiarine. Éd. Beaulieu, 1971
- CECCALDI, Mathieu. Dictionnaire corse-français. Éditions Klincksieck, 1974
- MARCHETTI, Pascal. Le corse sans peine (U corsu senza straziu). Chennevières sur Marne: Assimil, 1974
- MELILLO, A.M. Profilo dei dialetti italiani: Corsica. Pisa: Pacini Editore, 1977
- AGOSTINI, Pàulu Marìa. L'usu di a nostra lingua. 1984
- FUSINA, Jaques. Les racines de la vie, La Corse naturelle. Paris: Éditions CRITT/DRAE/DRT, 1991
- SAINT-BLANCAT, C. (a cura di). La Corsica. Identità Etnico-Linguistica e Sviluppo. Padova, CEDAM, 1993
- FUSINA, Jaques. Parlons Corse. Paris: Éditions L'Harmattan, 1999
- MARCHETTI, Pascal. L'usu còrsu (diziunariu corsu-talianu-francese). Éditions Stamperia Sammarcelli, 2001
- DURAND, Olivier. La lingua còrsa. Brescia: Paideia Editrice, 2003 - ISBN 88-394-0674-3
Culligamenti sterni
- Pruverbi corsi supra Wikiquote
- Accademia Corsa
- Banca dati INFCOR/ADECEC di a lingua corsa
- ADECEC: A cultura corsa nant'à u Web
- InterRomania: Centru Culturale Università di Corsica
- Dizziunariu còrsu di Lexilogos
- Lèssicu Còrsu-Talianu
- A lingua corsa
- A lingua corsa adatta à e nove tecnulugie
- Lingua è cultura corsa
- Ethnologue supra la lingua còrsa
- Forum ‘n lingua corsa supra PasqualePaoli.com
- MatinaLatina: pubbricazzioni supra lu Còrsu dû Sud
- M.A. Christian Jerger - Studiu supra li dizziunari còrsi
- Carta europea dî lingui riggiunali o minuritari
- Ghjuvan Maria Comiti - A tumbera
- Lisandru Marcellesi - A infantata o a fola di i Martinelli (pdf)
- Salvatore Viale - Canti popolari corsi (1855)
- A.L.A. Fée - Voceri, Canti pupulari di a Corsica (1850)
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads