Cuni
sitè e cumün du Piemunte From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Cuni[n. 1] (Coni in piemuntese, prununsiàu [ˈkʊni], Cuneo in italiàn) a l'è ina sitè e cumün du Piemunte de 55.798 abitanti, sêde de pruvinsa e de diocexi[1]. Cuni a se tröva intu scitu dund'i se uniscen i sciümmi Stü(r)a e Gessu, ch'i marcan cuscì u "cügnu" ch'u g'ha dètu de furma e de numme[8].
AR |
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn |
A parte veggia da sitè a g'ha ina cianta urtugunâle che, a partì daa punta du cügnu, a l'è spartìa daa linea mezâna de Vìa Rumma, ch'a finisce inta grande Ciàssa Galimberti. A cianta de Cuni a ne vegne defèti daa sitadèlla militâre fundâ dai Savoia pe cuntrastâ i fransesi e, pe' stu fètu, a l'è üna de pôche sêde de pruvinsa inte l'Italia du Nòrd ch'a gh'agge in'u(r)igine mudèrna.
Remove ads
Geugrafìa
Terito(r)iu

U terito(r)iu de Cuni u se spande in sce l'âtuciàn ch'u cröve a parte de süd-òvest du Piemunte, grossu moddu intu mezzu fra a Cianü(r)a Padâna, au nòrd-èst, e a cadena de Àrpi, a süd-òvest. A sitè a se trva quache dexena de chilòmetri a punènte de Langhe e, in linea d'a(r)ia, a 70 km dau Mâ Ligü(r)e.
I sciti intu terito(r)iu du cumün i van da in'artessa de 431 mêtri in sciu livéllu du mâ, in curispundènsa da frasiùn de Ronchi, ai 615 m da frasiùn de San Rocco Castagnaretta[9]. Nu gua(r)i da distante, a quarche dexena de chilòmetri, u se ghe tröva de còlle impurtanti: a nòrd-òvest u gh'è a Còlla de l'Agnélu (2.748 m), a punènte a Còlla da Lumbarda (2.350 m) e a Còlla da Madalêna (1.996 m) e a meridiùn a Còlla de Tenda (1.871 m) e a Còlla de Casòttu (1.379 m). Cuni a l'è stèta dicia(r)â a sitè arpìna pe' l'ànnu 2024[10].
A sitè a l'è traversâ dai sciümmi Stü(r)a e Gessu, ch'i furman in impurtante parcu sitadìn, u parcu fluviâle Gessu e Stü(r)a[11], ch'u l'ha cuntribuìu au titulu de "capitâle vèrde du Piemunte"[12]. De ciü, inta parte de nòrd-òvest du sò terito(r)iu, u ghe scûre ascì u turènte Grâna[9].
Pe'u riscciu sismicu a sitè a l'è cunscide(r)â int'ina regiùn de livéllu 3, a bassu pe(r)ìgu de teramòtti[13].
Climma
U climma de Cuni u l'è du tipu tempe(r)àu sub-cuntinentâle, cun di invèrni frèdi e de estè câde e cun l'afa. Scicumme che a sitè, a ògni moddu, a se tröva a ciü de 500 mêtri in sciu livéllu du mâ, u tèmpu u rèsta ciü mite pe'u vèntu: u mese ciü câdu u l'è lüggiu cu'ina temperatü(r)a media de +21,6 °C, u ciü frèdu u l'è zenâ cun +2,6 °C e, in sce tüttu l'ànnu, a media a l'è de 12,3 °C[14].
A Cuni u ciöve de media 950 mm a l'ànnu, spanteghèi sciüü 81 giurni, cu'u tèmpu d'ègua ch'u l'è, cumme a Tü(r)ìn, pe'u ciü de primma e ascì d'autünnu, mèntre d'estè e d'invèrnu u l'è ciü seccu. Intu detaju, u mese ciü seccu u l'è lüggiu (44 mm) e, pe'a sò pusisiùn, a sitè a patisce de mênu i tempu(r)âli ch'i sun sòliti de l'estè. A Cuni u neva de spessu, tantu pe'u livéllu du terén che pe' l'efèttu du Stau di vènti da setentriùn e pe'a pusisiùn da sitè, au redòssu de Àrpi, ch'e a prutezzen dai vènti da meridiùn, fètu ch'u porta a de meju cundisiùi pe'a neve au puntu che Cuni a l'è a sitè ch'a fa pruvinsa, inte tütta l'Italia, dund'u neva de ciü.
A neggia a gh'è pe' ciü o mênu vinti giurni a l'ànnu, de rè(r)u spessa, e u vèntu u ghe sciüscia de media ai 2,2 m/s[15]. U tèmpu u nu l'è gua(r)i ümidu, scibèn che, d'estè, u se ghe rive a ciü de l'80% de ümiditè relativa[16][17]. U giurnu u dü(r)a, de media, 12 u(r)e e 23 menüti[18].
Mi(r)andu a clascificasiùn du climma de Köppen, Cuni a se tröva inta fascia "Cfb" segundu i dèti campèi pe'i ànni 1961-1990.
Remove ads
Sto(r)ia
Etè antìga
A sto(r)ia antìga de Cuni a nu l'è pe' ninte cunusciüa, scibèn che stu scitu u gh'agge ina pusisiùn strategica, missa in sce 'n âtuciàn a l'uniùn de dui sciümmi, u Gessu e u Stü(r)a, ch'a dòmina a regiùn e cu'in'a(r)ia ciü sâna.
Di rèsti de l'etè rumâna, truvèi inta Cuntrâ Munduì, drentu aa sitè veggia, i l'han fètu pensà aa presènsa d'ina grande vìlla di tèmpi de l'impe(r)u. De ciü, podâse che pròpiu in sciu "cügnu" se ghe truvesse a sitè de Auriate, sêde de diocexi e de cumitàu au tèmpu di Franchi, fòscia derucâ da in ataccu di saracén ch'u n'ha lasciàu ciü pôche infurmasiùi.
Etè de mezzu
Fundasiùn de Cuni
Fina dai tèmpi di lungubardi u terito(r)iu de Cuni u l'è stètu guvernàu da l'abasìa de San Darmàssu de Pedona, pe' passà de dòppu au vescu de Àsti. Sta diocexi, armenu da in pà de seculi, a l'axeva defèti piàu u cuntrollu da sitè rumâna de Augusta Bagiennorum, au dì d'ancöi Bene Vagienna, cu'u sò terito(r)iu che de primma u l'é(r)a stètu quellu di lìgü(r)i Bagienni. Intu detaju, e tère de Cuni e l'é(r)an guvernèi intu cumitàu de Auriate, cu'u Stü(r)a ch'u marcava i tèrmi fra e diocexi de Tü(r)ìn e de Àsti e ch'u faxeva ascì da cunfìn fra a Ligü(r)ia e a Lumbardìa.
E sto(r)ie du pòstu i cuntan che e gènte di paìsi a l'in gì(r)u, cumme Quaranta e Brusaporcello, pe' schivà e pretese di marchesi du Munferàu e de Salüssu i fussen scapèi fina in sciu "Pissu de Cuni", au segü(r)u di dui sciümmi, dunde fòscia e ghe staxevan de gènte scurìe d'in Milàn cumme che l'impe(r)atû Fede(r)igu Barbarussa u l'axeva derucàu quella sitè. Chi, a cumünitè a l'axeva truvàu de prutesiùn intu munastê de San Darmàssu e intu vescu de Àsti, dicia(r)anduse lìbe(r)u cumün cuscì cumme Monte Vico, Munduì, e Savijàn.
A ògni moddu, i papèi stò(r)ichi in scia sitè i cumensan pròpiu aa fìn du Millesèntu, quande, du 1198, Cuni a vegne in lìbe(r)u cumün e a cumensa a ti(r)à pa(r)egge gènte dai paìsi sutt'ai marchesi. De stu ànnu, ai 23 de zügnu, de mèntre ch'i se sendevan di fa(r)ò in sci bricchi da vixìn e dae pòrte de Cuni, i sò sitadìn i l'han numinàu i primmi trèi retûi, ün du populu e dui di nobili: u Pipinus de Vignolio, u lumbardu Peyre Rogna e u Berardus de Valgrana.
Guère cu'i marchesi
Du 1204, i marchesi de Salüssu i l'han dicia(r)àu guèra a Àsti e, dunca, ascì a Cuni, ch'a l'é(r)a aleâ di astigièi e che, dau 1202, a s'é(r)a dèta au guvèrnu d'in pudestà. Daa parte de Salüssu i gh'é(r)an ascì i marchesi du Munferàu, de Büsca, de Sêva, du Carettu e de Clavesâna, ciü che a sitè d'Àrba. Pe(r)ò, du 1206 u marchese Manfrêdu II de Salüssu u s'è resu a Àsti e, pe' schivà l'abandùn di paìsi inte sò tère, u l'ha pruibìu ae gènte de Villafalletto, Costigliole, Centallo e Romanisio de fà San Michê a Cuni sènsa de permissu.
A ògni moddu, du 1210 u Manfrêdu II de Salüssu e u Guièrmu VI du Munferàu i l'han piàu cu'a forsa a sitè de Cuni, che alantu(r)a a l'axeva pèrsu u favû du vescu d'Àsti.
Pe' di papèi ch'i se trövan a Tulusa, ai tèmpi de l'Inquisisiùn cuntr'ai Càtari a sitè de Cuni a l'é(r)a acüsâ d'avê uspitàu di albigesi e, pe' stu fètu, a l'é(r)a dìta bourg tournant, titulu dètu ae sitè ch'e faxevan passà i eretichi vèrsu a Cianü(r)a Padâna. St'acüsa, bèn pesante, a l'ave(r)ea dètu ascì ina raxùn au marchese de Salüssu a fâghe turna a guèra, scicumme che pe' vellu a sitè de Cuni a l'é(r)a in gran desenemigu.
Du 1230, Cuni a l'ha firmàu in'aleansa cu'u Burgu de San Darmàssu e Savijàn, cun l'Oberto de Ozeno, òmmu d'arme de Milàn, ch'u l'ha libe(r)â, faxèndune rangià e furtificasiùi, pe' finì pe(r)ò massàu in bataja. Pe' vendicà l'Oberto, i milanesi i sun intrèi in guèra cuntra au Munferàu, ch'u l'ha pèrsu cuscì a sitè de Chivassu. Cuni, passâ sutta a Milàn fina du 1237, du 1238 a l'è finìa au Fede(r)ìgu II, ch'u g'ha dètu a libertè, pe' intrà in aleansa cun Àrba e Àsti dau 1251, ànnu da quande a l'è guvernâ da 'n giüdise e da 'n miles, paghèi 150 franchi, ciü che dau pudestà e dau cunseju du Cumün. E tère sutta a Cuni e se spandevan pe'e valè di dui sciümmi ch'i ghe finiscen, ciü che in sce parte de quelle du Grâna e du Maira, spartìe cu'a grande abasìa de San Darmàssu.
Fra i angiuìn e i Savoia
Du 1259 u Cumün de Cuni u l'ha pèrsu a sò autunumia, pe' dâse au Carlu d'Angiò, cunte de Pruvènsa. I angiuìn, du 1306, i l'han purtàu a Cuni a secca du regnu de Napuli, regulâ da 'n acôrdiu du 31 de marsu du 1307 firmàu fra u senescallu du Carlu II d'Angiò, u Rinaldo di Leto, e, pe' Cuni, u Tommaso Riva, l'Ardizzone Merlo e u Riccardino di Sommariva. De stu moddu, asemme a Àrba, Cuni a l'è vegnüa u sèntru de tère di angiuìn intu Piemunte, che pròpiu inte st'ucaxùi lì u l'ha cumensàu a pià stu numme, pe'u fètu d'êsse u duminiu di angiuìn ai "pei di munti". U distrêtu de Cuni, alantu(r)a, u se spandeva fina ae valè du Stü(r)a, du Gessu, du Grâna e du Vermenagna, cu'a sitè ch'a gh'axeva i sò statüi, di impurtanti vantaggi in questiùn de tàsce e, cumme dìtu, a batteva de munêa. Aa morte du Carlu II, du 1309, i scignu(r)i du regnu de Napuli i se sun truvèi a Cuni pe' l'àttu de fedeltè au Rubèrtu d'Angiò e, int'in sigillu du Cumün du 1379, u se ghe tröva a scrìta "Notum sit contis: Conium caput est Pedemontis".
U tèmpu di angiuìn u l'è stètu in seculu de gran richessa pe'a sitè, vegnüa in impurtante scitu de passu e de traffeghi fra a cianü(r)a, u mâ e a Pruvènsa, cun de bèlle lògge de mercanti ch'i ne vegnivan da tütte ste tère. A ògni moddu, de sti ànni a sitè a l'è finìa ascì sutt'au cuntrollu d'âtri scignu(r)i, cumme i Savoia, pe'a primma votta, du 1347-1348, i Viscunti du 1348-1356, u marchesàu de Salüssu du 1356 e, turna, i Viscunti du 1366-1372.
Du 1382 Cuni a l'è passâ cu'u Piemunte pruvensâle a l'Amedeu IV de Savoia, u "cunte vèrde", in cangiu du sò agiüttu aa regìna Giuànna d'Angiò a repià u regnu de Napuli. Cuni a l'è cuscì intrâ intu stâtu di Savoia, pe' cangià da sitè avèrta e de cumèrci a sitè-furtessa, ciü picìna che primma, in sce l'àsse fra a Savoia e a cuntea de Nissa, cu'a funsiùn, daa fìn da guèra di sent'ànni fin'ai tèmpi du Napuleùn, de blucà e pretese di fransesi in scia Cianü(r)a Padâna.
Etè mudèrna
- I statüi de Cuni du 1590
- Jan van Huchtenburgh, l'asêdiu de Cuni du 1691
- Vista de Cuni du 1726
- Henri Serrur, Le prince de Conti à la bataille de Coni, 1837
Inti seculi da duminasiùn di Savoia, Cuni a l'è stèta asediâ tante votte. Du 1515 e gènte da sitè i l'han batüu in'armâ de svìsse(r)i, aleâ de l'impe(r)atû, intu mèntre ch'u rivava in sò agiüttu u ré de Fransa, u Fransescu I. Du 1542 u gh'è stètu l'asêdiu de 18.000 fransesi cumandèi dau Claude d'Annebault, turna batüi, cuscì cumme quelli du maresciallu de Brissac du 1557. Aa fìn de st'asêdiu, dund'a l'é(r)a cumandâ dau cunte Carlu Manfrêdi Lusèrna d'Angrogna, l'Emanuele Filibèrtu de Savoia u l'ha cuncèssu a Cuni u titulu de sitè, ciü che u dirittu de zunze u stemma di Savoia in simma au stemma sìvicu. Du 1639 e du 1641, Cuni a l'è stèta atacâ dai surdatti da Cristìna de Burbùn e, du 1691, dai fransesi cumandèi dau Nicolas de Catinat.
In âtru asêdiu impurtante inta sto(r)ia de Cuni u l'è stètu quellu inta guèra de sucesciùn austriaca, cumbatüu cuntr'ai francu-spagnòlli ch'i l'axevan sircundàu a sitè ai 15 de setèmbre du 1744. E gènte e a guarnixùn de Cuni i l'han tegnüu a sitè fìn ai 29 de setèmbre, quand'u l'è rivàu u ré cu'u grossu de l'armâ piemuntese, ch'a s'è scuntrâ aa Madònna de l'Urmu cu'i francu-spagnòlli, ch'i l'han guagnàu a bataja ma patìu de morti au puntu che, ai 21 d'utùbre, i l'han levàu l'asêdiu e i se sun reti(r)èi. De quelli tèmpi u guvernatû de Cuni u l'é(r)a u barùn Karl Sigmund Friedrich Wilhelm von Leutrum, dìtu dae sò gènte u "Barùn Litrùn" e bèn vistu au puntu ch'i g'han dedicàu in ballu.
Etè cuntempuranea
- Giuseppe Pietro Bagetti, Cuni piâ dai fransesi ai 28 d'arvì du 1796
- A növa pruvinsa de Cuni aa fìn de l'Öttusèntu
- Surdatti inglesi aa messa pe'a fìn da guèra in Ciàssa Galimberti
Ai tèmpi de guère rivulusiuna(r)ie, Cuni a l'è stèta piâ dau Napuleùn sènsa de cumbatimènti, scicumme che l'armâ piemuntese a l'é(r)a au sbandu dòppu de bataje de Muntenötte, Dêgu, Cuscèria e San Michê de Munduì. A sitè a l'è stèta pe(r)ò asediâ ancù ina votta du 1799, p'êsse cunquistâ dai austru-rüsci a dànnu di fransesi, ma, passàu nu gua(r)i de tèmpu, cu'a vito(r)ia de Marengu tütte ste tère e sun turnèi ai fransesi.
Sutta au Primmu Impe(r)u fransese Cuni a l'è vegnüa a capitâle du dipartimèntu du Stü(r)a, da l'estensciùn tòstu pa(r)eggia aa pruvinsa d'ancöi, levàu numma che u terito(r)iu da veggia pruvinsa de Sêva, ch'u l'é(r)a finìu au dipartimèntu de Muntenötte. Inti ànni da restaurasiùn, a sitè a l'è stèta issâ a diocexi, vegnindu destacâ da quella de Munduì du 1817, e, dau 1859, a l'è fèta ascì capitâle de pruvinsa. De lungu du 1859, a Cuni a gh'è stèta a fundasiùn di Caciaûi de Àrpi du Garibaldi.
Inti ànni da segunda guèra mundiâle, Cuni e a sò pruvinsa i l'han patìu de pesanti cunseguènse. Pròpiu de de chi a l'è partìa a divixùn "Cuneense" pe'a sò ruìna inta campagna de Rüscia e, fra u 1943 e 1945, tantu Cuni che e sò valè e sun stète ün di sciti ciü impurtanti pe'a rexistènsa, animâ da l'aucattu Duccio Galimberti. Fra i fèti ciü scü(r)i de quelli tèmpi i se ponen regurdà a strage da stasiùn du 26 de nuvèmbre du 1944 e quella de San Benignu ai 2 de frevâ du 1945; a l'ürtimu, a sitè a l'è stèta libe(r)â dai partigièi ai 28 d'avrì du 1945.
Scimbuli
- U stemma de Cuni au 1559
- U stemma de Cuni au dì d'ancöi
- A bande(r)a de Cuni
Cun l'asêdiu du 1557 e a gran pröva de rexistènsa dèta da-e sò gènte, u dücca Emanuele Filibèrtu de Savoia u l'ha cuncèssu a Cuni, "fedelìscima invitta", u titulu de sitè ai 31 de zenà du 1559, ciü che u dirittu d'azunze a crûxe di Savoia in simma au stemma u(r)iginâle du cumün. A növa descrisiùn araldica a l'è dunca vegnüa: "fasciàu de russu e d'argèntu cu'u cappu di Savoia (de russu, aa crûxe d'argèntu). Mòttu: Ferendo. U scüu surmuntàu da sèi ramme de parma de vèrde, ch'e divèrgen a l'in fö(r)a"[19].
U stemma ricunusciüu in vìa ufisiâle u l'è quellu au decrêtu du cappu du guvèrnu du 28 de zenâ du 1936[20][21], ch'u repìa u stemma araldicu cumme cuncèssu dai Savoia:
| (IT)
«Troncato. Il primo inquartato: 1° e 4° partito di Vestfalia (di porpora, al cavallo inalberato e rivoltato d'argento) e di Sassonia (fasciato di otto pezzi d'oro e di nero, al crancelino di verde, attraversante in banda), innestato in punta di Angria (d'argento ai tre puntali di rosso, disposti 1 e 2); 2° di Chiablese (d'argento, seminato di plinti di nero, al leone dello stesso, armato e lampassato di rosso); 3° di Aosta (di nero, al leone d'argento, armato e lampassato di rosso); sul tutto in cuore, di Savoia moderna (di rosso, alla croce d'argento). Il secondo fasciato d'argento e di rosso. Lo scudo è accostato da due fronde di palma e sormontato dalla corona di città accollata da un nastro con il motto Ferendo.» |
(LIJ)
«Truncàu. U primmu inquartàu: 1° e 4° partìu de Vestfalia (de purpu(r)a, au cavallu inarbu(r)àu e revertegàu d'argèntu) e de Sasônia (fasciàu de öttu tocchi d'ò(r)u e de negru, au crancelìn de vèrde, traversante in banda), inestàu in punta d'Angria (d'argèntu ai trèi puntâli de russu, missi 1 e 2); 2° de Chiablese (d'argèntu seminàu de plinti de negru, au leùn du mèximu, armàu e lampasàu de russu); 3° de Aòsta (de negru, au leùn d'argèntu, armàu e lampasàu de russu); in sce tüttu in cö, de Savoia mudèrna (de russu, aa crûxe d'argèntu). U segundu fasciàu d'argèntu e de russu. U scüu u l'è fianchezàu da due brunde de parma e surmuntàu daa cu(r)una de sitè aculâ da 'n nastru cu'u mòttu Ferendo.» |
U mòttu latìn da sitè, Ferendo ("Supurtandu"), u fà de riferimèntu a tütti i asêdi patìi da Cuni[22]. U gunfa(r)ùn da sitè u l'è in drappu spartìu de giancu e de russu.
Remove ads
Abitanti
Evulusiùn demugrafica
Abitanti censìi[23]

Minu(r)anse fu(r)èste
Ai 31 de dixèmbre du 2024, i sitadìn fu(r)èsti rexidènti a Cuni i sun 6.397[24].
Cugnummi ciü difüsi
I cugnummi ciü difüsi a Cuni i sun Dutto, Giordano, Giraudo, Pellegrino e Bruno[25].
Persune lighèi cun Cuni
- San Steva da Cuni (Cuni, 1340 ca. - Gerüsalèmme, 1391), religiusu, martire e santu[26].
- Angelo Carletti (Chivassu, 1411 - Cuni, 1495), religiusu, lete(r)àu e ümanista[27].
- Gian Luigi Pascale (Cuni, 1525/1530 - Rumma, 1560), editû, tradutû e religiusu[28].
- Carlo Pascale (Cuni, 1547 - Abbeville, 1625), lete(r)àu e diplumaticu[29].
- Giovanni Aicardi (Cuni, 1550 - Zena, 1631), architettu e inzegnê[30].
- Giovanni Francesco Ferrari (Cuni, 1609/1610 - Anqing, 1671), misciuna(r)iu[31].
- Bruno Bruni (Cuni, 1714 - Rumma, 1796), stò(r)icu e teolugu[32].
- Pio Eula (Cuni, 1722/1723 - Cuni, 1801), architettu[33].
- Vittorio Filippo Melano (Cuni, 1737 - Nuva(r)a, 1813), assivescu de Cagliari e vescu de Nuva(r)a[34].
- Maurizio Pipino (Cuni, 1739 - Symi, 1788), megu e scritû[35].
- Antonio Bartolomeo Bruni (Cuni, 1757 - Cuni, 1821), cumpusitû, viulinista e diretû d'urchèstra[36].
- Bruno Lanteri (Cuni, 1759 - Pineròllu, 1830), religiusu[37].
- Giuseppe Barbaroux (Cuni, 1772 - Tü(r)ìn, 1843), aucattu[38].
- Franco Andrea Bonelli (Cuni, 1784 - Tü(r)ìn, 1830), ornitolugu e entumolugu[39].
- Alessandro Riberi (Stroppo, 1794 - Cuni, 1861), megu, academicu e puliticu[40].
- Lelio Della Torre (Cuni, 1805 - Pàduva, 1871), scritû[41].
- Carlo Baudi di Vesme (Cuni, 1809 - Tü(r)ìn, 1877), lete(r)àu e puliticu[42].
- Gustavo Ponza di San Martino (Cuni, 1810 - Dronero, 1876), puliticu[43].
- Emilio Ferrero (Cuni, 1819 - Firènse, 1887), militâre e puliticu[44].
- Giovanni Toselli (Cuni, 1819 - Zena, 1886), atû de teâtru[45].
- Antonio Allegretti (Cuni, 1840 - Carrara, 1918), scurtû[46].
- Coriolano Ponza di San Martino (Tü(r)ìn, 1842 - Cuni, 1926), militâre e puliticu[47].
- Carolina Invernizio (Voghera, 1851 - Cuni, 1916), scritrixe[48].
- Giuseppe Brignone (Cuni, 1854 - Tü(r)ìn, 1937), atû[49].
- Gherardo Ferreri (Cuni, 1856 - Rumma, 1929), megu[50].
- Tancredi Galimberti (Cuni, 1856 - Cuni, 1939), puliticu[51].
- Giovanni Muffone (Cuni, 1859 - Cortemilia, 1927), prefèttu e scritû[52].
- Lorenzo Michelangelo Billia (Cuni, 1860 - Firènse, 1924), studiusu de filusufia[53].
- Giovanni Battista Ceirano (Cuni, 1860 - A Burdighe(r)a, 1912), impresa(r)iu[54].
- Cesare Goria Gatti (Cuni, 1860 - Tü(r)ìn, 1939), impresa(r)iu[55].
- Camillo Manfroni (Cuni, 1863 - Rumma, 1935), prufesû e puliticu[56].
- Luigi Caissotti di Chiusano (Tü(r)ìn, 1868 - Cuni, 1963), puliticu[57].
- Attilio Mussino (Tü(r)ìn, 1878 - Cuni, 1954), ilustratû, fümetista e pitû[58].
- Antonio Stefano Benni (Cuni, 1880 - Losanna, 1945), impresa(r)iu e puliticu[59].
- Nino Berrini (Cuni, 1880 - Boves, 1962), giurnalista, scritû e dramatürgu[60].
- Marcello Soleri (Cuni, 1882 - Tü(r)ìn, 1945), puliticu[61].
- Aldo Ferrabino (Cuni, 1892 - Rumma, 1972), stò(r)icu, filòsufu e bibliuteca(r)u[62].
- Giorgio Federico Ghedini (Cuni, 1892 - Nèrvi, 1965), cumpusitû[63].
- Augusto Rostagni (Cuni, 1892 - Muzzano, 1961), filolugu clascicu[64].
- Sergio Ortolani (Napuli, 1896 - Cuni, 1949), stò(r)icu de l'arte, pueta e scritû[65].
- Gastone Lambertini (Cuni, 1902 - Firènse, 1994), biolugu[66].
- Amedeo Giacomini (Cuni, 1905 - Rumma, 1979), fisicu[67].
- Duccio Galimberti (Cuni, 1906 - Centallo, 1944), aucattu e partigiàn[68].
- Leonardo Ferrero (Cuni, 1915 - Trièste, 1965), filolugu e prufesû[69].
- Nuto Revelli (Cuni, 1919 - Cuni, 2004), stò(r)icu[70].
- Valerio Verra (Cuni, 1928 - Rumma, 2001), prufesû[71].
Remove ads
Pòsti de interèsse
Architetü(r)e religiuse
- Paròcchia da catedrâle
- Catedrâle de Santa Ma(r)ia du Bòscu
- Gexa du Semina(r)iu Vescuvìle
- Paròcchia de Sant'Ambröxu
- Gêxa de Sant'Ambröxu
- Paròcchia de Santa Ma(r)ia da Cêve
- Gêxa de Santa Ma(r)ia da Cêve
- Paròcchia de San Michê
- Gêxa di Santi Giacumu e Bastiàn
- Gêxa de Sant'Ànna
- Santua(r)iu da Madònna da Riva
- Paròcchia du Cö Imaculàu de Ma(r)ia
- Gêxa du Cö Imaculàu de Ma(r)ia
- Santua(r)iu de Sant'Antoniu de Pàduva
- Paròcchia de San Giuànni Bòscu
- Gêxa de San Giuànni Bòscu
- Paròcchia de San Paulu
- Gêxa de San Paulu
- Paròcchia du Sacru Cö
- Gêxa du Sacru Cö
- Gêxa da Madònna de Lourdes
- Gêxa di Feruvê
- Paròcchia de Bombonina
- Gêxa de San Matê e da Beâ Vèrgine di Du(r)ùi
- Paròcchia de Borgo San Giuseppe
- Gêxa de San Giüsèppe
- Paròcchia de Cerialdo
- Gêxa de San Piu X
- Gêxa da Madònna du Rusa(r)iu
- Gêxa de San Giacumu
- Paròcchia de Confreria
- Gêxa de San Defendente
- Paròcchia de Madonna delle Grazie
- Gêxa da Madònna de Grassie
- Paròcchia de Madonna dell'Olmo
- Gêxa da Madònna de l'Urmu
- Gêxa de San Grâtu
- Paròcchia de Passatore
- Gêxa de San Giuànni u Batìsta
- Paròcchia de Roà Canale
- Gêxa de l'Imaculâ Cuncesiùn de Ma(r)ia Santìscima
- Paròcchia de Roata Rossi
- Gêxa de San Ròccu
- Paròcchia de Ronchi
- Gêxa de San Lu(r)ènsu
- Gêxa de Sant'Ànna
- Paròcchia de San Benigno
- Gêxa de San Benignu
- Gêxa de Ma(r)ia Imaculâ
- Paròcchia de San Bernardo
- Gêxa de San Benardu
- Paròcchia de San Pietro del Gallo
- Gêxa de San Pe(r)u
- Paròcchia de San Rocco Castagnaretta
- Gêxa de San Ròccu
- Gêxa du Santìscimu Numme de Ma(r)ia
- Paròcchia de Spinetta
- Gêxa da Nativitè de Ma(r)ia Santìscima
- Âtre architetü(r)e
- Veggiu cunventu de San Fransescu
- Veggia gêxa de San Tumaxu
- Veggia gêxa de San Giuànni Deculàu
- Scinagoga de Cuni
Architetü(r)e sivìli
- Palàssiu Alberti
- Palàssiu Andreis di Mondrone
- Palàssiu-Cà Galimberti
- Palàssiu Delfino
- Palàssiu Delfino di Trivero
- Palàssiu da Banca d'Italia
- Palàssiu da Prefetü(r)a
- Palàssiu da Pruvinsa
- Palàssiu da Stasiùn
- Palàssiu da Tûre, cu'a Tûre Sivica
- Palàssiu du Municìpiu
- Palàssiu du Tribünà
- Palàssiu du Vescu
- Palàssiu Pascale di Nuceto, dapöi Audiffredi
- Palàssiu Rubatti di Toricella
- Palàssiu Scotti di Sauze
- Palàssiu Taricchi di Stroppo
- Teâtro Toselli
- Palàssiu Uffici Finanziari PUF
- Vìlla Oldofredi Tadini
- Vìlla Tornaforte
- Munümèntu au Giuseppe Barbaroux
- Munümèntu aa cunfruènsa du Stü(r)a e du Gessu
- Munümèntu aa rexistènsa
Pòrteghi
| (PMS)
«Là sota ij pòrti 'd Coni, là sota ij pòrti neuv, |
| (Ij pòrti 'd Coni) |

Cuni a g'ha ciü o mêno öttu chilòmetri de pòrteghi inte tüttu, de lungu impurtanti inta vìtta da sitè e pe'i sò cumèrci[72]. Segundu a sò u(r)igine, sti pòrteghi i se ponen spartì inte trèi mumènti de custrusiùn: i pòrteghi de Vìa Rumma e da sitè veggia i ne vegnen da l'etè de mezzu fina au Sei-Settesèntu e l'etè ba(r)òcca, quelli de Ciàssa Galimberti i g'han de cuntru in impiantu de l'Öttusèntu mèntre, daa fìn de l'ürtima guèra mundiâle, i se sun stèti tracièi i pòrteghi de Cursu Nissa e de sò travèrse.
Cuni a l'è a quarta sitè de l'Italia pe'a lunghessa di sò pòrteghi, dòppu numma che Bulògna, Tü(r)ìn e Pàduva[73].
Architetü(r)e militâri
- Caserma "Cesare Battisti"
- Caserma "Gonzaga"
Müsei
- Müseu Cà Galimberti
- Müseu Sivicu
- Müseu Diucesàn San Bastiàn
- Müseu feruviàriu
- Müseu Divixùn Arpìna "Cuneense"
Natü(r)a
- Parcu da Zuentù
- Parcu da Rexistènsa
- Parcu fluviâle Gessu e Stü(r)a
- Parcu Munvìsu
- Giardìn "Piazza della Libertà"
- Parcu da Castagna
- Giardìn "Dino Fresia"
- Giardìn "Don Cesare Stoppa"
- Giardìn "Lalla Romano"
- Giardìn "Villa Sarah"
- Parcu Parri
Remove ads
Cultü(r)a
Istrusiùn
Bibliutêche
A Cuni e ghe sun 17 bibliutêche[74], tütte drentu aa réa da sitè, ch'a se ciamma Biblioincittà[75]. Intu detaju, ste chi e sun:
- Bibliutêca de l'Alliance Française: a campa di tèsti pe'u stüddiu e pe' mustrà a lengua fransese[76].
- Bibliutêca de l'asuciasiùn APICE: furmâ da 1.500 vulümmi, a campa du mate(r)iâle dedicàu a l'Uniùn Eurupea[77].
- Bibliutêca di matetti e di fiöi: a g'ha numma che di scrìti dedichèi pe'i fiöi fra 0 e 14 ànni[78].
- Bibliutêca du Clüb Arpìn Italiàn "A. Borsi": a l'è dedicâ a l'arpinismu e aa muntagna in gene(r)âle[79].
- Bibliutêca da Came(r)a de Cumèrciu: a cunsèrva libbri e reviste de genere ecunòmicu e stò(r)icu-ecunòmicu, ciü che u fundu bibliugraficu da sêde da Banca d'Italia a Cuni[80].
- Bibliutêca du sèntru de ducumentàsiu spurtiva: a se tröva inta sêde du CONI pe'a pruvinsa[81].
- Bibliutêca du sèntru stüddi da fundasiùn Càscia de risparmiu de Cuni[82].
- Bibliutêca Sivica: a l'è a bibliutêca sivica ciü antìga du Piemunte, fundâ du 1802, e a l'ha ina culesiùn de ciü de 300.000 vulümmi. A l'è ascì ina sêde de depôxitu legâle e u sèntru da réa sitadìna[83].
- Bibliutêca pe'i fiöi de Cuni süd: intu sèntru cumerciâle de Cuni 2, a l'è turna ina bibliutêca pe'i letûi fra 0 e 14 ànni[84].
- Bibliutêca du Cunservato(r)iu "G. F. Gherdini"[85].
- Bibliutêca diucesâna: intu semina(r)iu vescuvìle[86].
- Bibliutêca de l'Istitüu Stò(r)icu da Rexistènsa: a se tröva intu sèntru de ducumentasiùn teritu(r)iâle e a campa du mate(r)iâle bibliugraficu dedicàu aa sto(r)ia cuntempuranea[87].
- Bibliutêca da Müseu Cà Galimberti: missa insemme daa famìa Galimberti a partì daa fìn de l'Öttusèntu[88].
- Bibliutêca du Cumplèssu munümentâle de San Fransescu: a cunsèrva du mate(r)iâle dedicàu ai bêni cultü(r)âli[89].
- Bibliutêca du prugètti fiö: intu sèntru de ducumentasiùn teritu(r)iâle, a l'è dedicâ ai fiö fra 14 e 18 ànni[90].
- Bibliutêca universcita(r)ia de Cuni: u g'ha du pübricasiùi in sce mate(r)ie mustrèi inta sêde de Cuni de l'Üniverscitè de Tü(r)ìn[91].
- Bibliutêca "Davide Cavaglion": a l'è dedicâ aa sto(r)ia de cumünitè ebraiche du Piemunte.
- Scö(r)e
Intu terito(r)iu du cumün de Cuni i se trövan 10 asili statâli e 13 privèi, 19 scö(r)e elementâ(r)i (üna privâ), 7 scö(r)e medie (üna privâ), 11 scö(r)e segunda(r)ie de segundu graddu e 5 istitüi de furmasiùn prufesciunâle, cumpresu ün ch'u l'è du cumün.
I primmi trèi livélli de scö(r)e prima(r)ie i sun spartìi fra i sinque istitüi cumprensivi "Corso Soleri", "Via Sobrero", "Viale Angeli", "Oltrestura" e "Borgo San Giuseppe", mèntre e segunda(r)ie e sun u magistrâle "E. De Amicis", u tecnicu cumerciâle "F. Bonelli", u tecnicu indüstriâle "M. Delpozzo", l'istitüu d'istrusiùn superiûre "S. Grandis", u scientificu e clascicu "S. Pellico - G.Peano", l'I.I.S. "Bianchi - Virginio" e l'I.I.S. "Virgino - Donadio"[92].
De ciü, a Cuni a gh'è ina sêde destacâ de l'Üniverscitè de Tü(r)ìn, u cunservato(r)iu "Giorgio Federico Ghedini", l'Academia de Bèlle Arte e l'Istitüu Universcita(r)iu pe' mediatûi lenguistichi "A. Macagno".
Parlà de Cuni
U parlà de Cuni u l'è ina va(r)ietè da lengua piemuntese, cunscide(r)àu cumme parte du piemuntese de punènte e tòstu pa(r)eggiu au parlà de Tü(r)ìn. Au dì d'ancöi, inta sitè nu se ghe parla ancù gua(r)i de Cuni, mèntre a situasiùn a l'è in pôcu meju inte frasiùi.
Remove ads
Ecunumia
Manifestasiùi
Fèste e fe(r)e
Sport
Aministrasiùn
Vìe de cumünicasiùn
Stradde
Feruvìe
Ariupòrti
Nòtte
Âtri prugètti
Ligammi de fö(r)a
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads


