abrado

italiană

(italiano)

Etimologie

Din abradere.

Pronunție

• AFI: /aˈbrado/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abradere.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Compus din ab- („de la, departe de”) + rādō („a răzui, a rade”).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /abˈraː.doː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /abˈra.do/

Verb

abrādō (infinitivul prezent abrādere, perfectul activ abrāsī, supinul abrāsum)

1. a răzui
2. a rade
3. (fig.) a fura, a jefui

Sinonime

• 1: rādō, tondeō
• 3: abdūcō, compīlō, spoliō

Cuvinte derivate

• abrāsiō
• abrāsus

Referințe

• Wiktionary