abrogare

Vezi și : abrogaré

română

Etimologie

Din a abroga.

Pronunție

• AFI: /a.broˈga.re/

Substantiv

Declinarea substantivului abrogare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abrogare	abrogări
Articulat	abrogarea	abrogările
Genitiv-Dativ	abrogării	abrogărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a abroga.

Sinonime

• (jur.) abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare

Antonime

• validare

Cuvinte derivate

• abroga
• abrogat
• abrogație

Traduceri

acțiunea de a abroga

engleză: abrogation (English) franceză: abrogation (français) germană: Abrogation (Deutsch) italiană: abrogazione (italiano)

latină: abrogatio (Latina) neerlandeză: abrogatie (Nederlands) portugheză: ab-rogação (português)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină abrogāre, infinitivul prezent pentru abrogō („a abroga, a anula”).

Pronunție

• AFI: /abroˈɡare/

Verb

1. a abroga

Sinonime

• abolire, annullare, cancellare, cassare, depennare, disdire, eliminare, estinguere, invalidare, levare, revocare, sopprimere, togliere, vietare

Antonime

• approvare, confermare, instaurare, introdurre, istituire, mantenere, promulgare, ratificare, rimettere, ripristinare, ristabilire, varare

Cuvinte derivate

• abrogabile
• abrogativo
• abrigatorio
• abrogazione

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din abrogō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ab.roˈɡaː.re/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ab.roˈɡa.re/

Verb

1. forma de prezent activ pentru abrogō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ și indicativ pentru abrogō.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din abrogar.

Pronunție

• AFI: /ab.ɾoˈɡa.ɾe/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la viitor subjonctiv pentru abrogar.
2. forma de persoana a III-a singular la viitor subjonctiv pentru abrogar.