accepta

română

Etimologie

Din franceză accepter < latină acceptare.

Pronunție

• AFI: /ak.ʧepˈta/

Verb

Conjugarea verbului accepta
Infinitiv	a accepta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	accept
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să accepte
Participiu	acceptat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a fi de acord.
2. (v.tranz.) a tolera, a suporta.

Sinonime

• 1, 2: aproba, admite, conveni, consimți, agrea, recunoaște

Antonime

• dezaproba, renunța, respinge, refuza

Cuvinte apropiate

• accept
• acceptabil
• acceptabilitate
• acceptant
• acceptanță
• acceptare
• acceptat
• acceptație
• acceptor
• accepție, accepțiune

Traduceri

a fi de acord

catalană: acceptar (català) engleză: accept (English) esperanto: akcepti (Esperanto) finlandeză: ottaa vastaan (suomi), hyväksyä (suomi) franceză: accepter (français) germană: annehmen (Deutsch), abnehmen (Deutsch), akzeptieren (Deutsch) indoneziană: terima (Bahasa Indonesia) interlingua: acceptar (interlingua) italiană: accettare (italiano)

japoneză: 受理する (日本語) (じゅりする, jurisuru) maghiară: elfogad (magyar) norvegiană: akseptere (norsk) neerlandeză: accepteren (Nederlands), aanvaarden (Nederlands) portugheză: aceitar (português) rusă: принять (prinyat') (русский) spaniolă: aceptar (español) suedeză: acceptera (svenska), anta (svenska) turcă: kabul etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online