acclamo
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
italiană
(italiano)
Etimologie
Din acclamare.
Pronunție
- AFI: /akˈklamo/
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru acclamare.
latină
(Latina)
Variante
- adclāmō
Etimologie
Din prefixul ad- („de la, departe de”) + clāmō („a striga, a urla”).
Pronunție
Verb
acclāmō (infinitivul prezent acclāmāre, perfectul activ acclāmāvī, supinul acclāmātum
- (cu dativ sau acuzativ) a țipa la, a se răsti la
- (p.ext.) a dezaproba trigând; a protesta
- a saluta, a lăuda
Sinonime
- 1: succlāmō, exclāmō, inclāmō, conclāmō, clāmō, vōcificō, vōciferor, clāmitō, personō
- 2: obiūrgō, castīgō, perstringō, īnsector, arguō, corripiō, accūsō, incūsō, obloquor, increpō, inclāmō, compellō, reprehendō, animadvertō
- 3: applaudō
Cuvinte derivate
- acclāmātiō
Cuvinte apropiate
- circumclāmō
- clāmō
- conclāmō
- dēclāmō
- exclāmō
- inclāmō
- interclāmō
- praeclāmō
- proclāmō
- reclāmō
- succlāmō
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads