adora

română

Etimologie

Din franceză adorer < latină adorare.

Pronunție

• AFI: /a.ˈdo.ɾa/

Verb

Conjugarea verbului adora
Infinitiv	a adora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ador
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să adore
Participiu	adorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva
2. a slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti.

Sinonime

• diviniza, idolatriza, venera, (înv.) cinsti, slăvi

Cuvinte derivate

• adorabil
• adorant
• adorare
• adorat
• adorație, adorațiune
• adorator, adoratoare

Cuvinte apropiate

• adoral
• adorbital

Traduceri

a diviniza

bască: adoratu (euskara), gurtu (euskara) engleză: adore (English) esperanto: adori (Esperanto) franceză: adorer (français) germană: anbeten (Deutsch), verehren (Deutsch) italiană: adorare (italiano) latină: adorare (Latina) norvegiană: tilbe (norsk)

neerlandeză: aanbidden (Nederlands), adoreren (Nederlands) poloneză: uwielbiać (polski) portugheză: adorar (português) scoțiană: dèan adhradh (Scots) spaniolă: adorar (español) suedeză: avguda (svenska), tillbedja (svenska) turcă: tapmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online