venera

română

Etimologie

Din franceză vénérer < latină venerari.

Pronunție

• AFI: /ve.ˈne.ra/

Verb

Conjugarea verbului venera
Infinitiv	a venera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	venerez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să venereze
Participiu	venerat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva.

Sinonime

• adora, glorifica

Antonime

• defăima, detesta

Cuvinte derivate

• venerabil
• venerare
• venerat
• venerație, venerațiune

Traduceri

a stima în cel mai înalt grad

engleză: revere (English), venerate (English) finlandeză: kunnioittaa (suomi), arvostaa (suomi) franceză: vénérer (français) germană: verehren (Deutsch) italiană: venerare (italiano)

maghiară: tisztel (magyar) portugheză: reverenciar (português) spaniolă: adorar (español) suedeză: ära (svenska), vörda (svenska) turcă: hürmet etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

venera f., veneras pl.

1. crusta scoicii

Sinonime

• concha de peregrino