aimant
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
franceză
(français)
Etimologie
Din latină populară *adimantis, formă alternativă pentru *adimas < latină adamās („fontă albă”). Confer și diamant.
Înrudit cu portugheză ímã și spaniolă imán.
Pronunție
- AFI: /ɛ.mɑ̃/
Substantiv
aimant m., aimants pl.
- (magn., min.) magnet
- Pierre d'aimant. — L'aimant communique sa vertu attractive au fer et à l'acier. — Aiguille frottée d'aimant.
- (fig.) magnet
- La modestie, la douceur est un aimant qui attire les cœurs.
Sinonime
- 1: (magn., min.) (mai ales în Franța) magnet, aimantin
Vezi și
- pôle nord
- pôle sud
Etimologie
Din verbul aim(er) („a iubi, a plăcea”) + -ant.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului aimant | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | aimant | aimants |
| Feminin | aimante | aimantes |
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din aimer.
Verb
- forma de gerunziu pentru aimer.
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads