appello

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul appellare, cu sensuri după franceză appel.

Pronunție

• AFI: /ap'pɛllo/

Substantiv

appello m., appelli pl.

1. apel, chemare
2. semnal de apel, strigare a catalogului
3. (jur.) apel, cerere

Cuvinte derivate

• postappello
• preappello

Cuvinte apropiate

• appellabile
• appellante
• appellare
• appellativo
• appellatorio
• appellazione
• contrappello

Etimologie

Derivat regresiv din appellare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru appellare.

---

latină

(Latina)

Variante

• adpello

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

appellō (infinitivul prezent appellāre, perfectul activ appellāvī, supinul appellātum)

1. a adresa, a vorbi (cuiva)

Cuvinte derivate

• appellatio

Verb

appellō (infinitivul prezent appellere, perfectul activ appulī, supinul appulsum)

1. a acosta