bec

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

română

Etimologie

Din franceză bec (de gaz).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bec becuri
Articulat becul becurile
Genitiv-Dativ becului becurilor
Vocativ becule becurilor
  1. sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. lampă electrică.
    Un bec aprins.
  2. sita unei lămpi de gaz.
  3. orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse.

Sinonime

  • 1: (prin Transilv.) pară

Cuvinte derivate

  • beculeț

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți


Traduceri

Etimologie

Din engleză back.

Substantiv


Declinarea substantivului
bec
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bec beci
Articulat becul becii
Genitiv-Dativ becului becilor
Vocativ becule becilor
  1. (sport, rar) fundaș la jocul de fotbal.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





Remove ads

franceză

(français)

Etimologie

Din latină beccus. Origine celtică.

Pronunție


Substantiv

bec m., becs pl.

  1. cioc
  2. bot

Cuvinte derivate

  • becquée
  • becqueter
  • becquet

Cuvinte compuse

Expresii

  • avoir bec et ongles
  • avoir le bec bien affilé
  • se défendre du bec
  • se prendre de bec avec quelqu'un
  • prise de bec
  • être le bec dans l'eau
  • donner un coup de bec
  • clore le bec à quelqu'un
  • c'est un bec fin
Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads