cioc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /ʧok/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur.

   Cioc!, cioc! se aude la ușă.

Sinonime

• toc!

Traduceri

se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare

engleză: knock (English)

franceză: toc (français)

Etimologie

Creație] expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formații de același tip, confer rusă čok („zgomot produs de o izbitură”), de unde čokatsĭa („a ciocni paharele închinând”), italiană ciocco, franceză choc, spaniolă choque, etc.

Semantismul se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci când păsările de curte își caută hrana, confer albaneză çukë („cioc”).

Pronunție

• AFI: /ʧok/

Substantiv

Declinarea substantivului cioc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioc	ciocuri
Articulat	ciocul	ciocurile
Genitiv-Dativ	ciocului	ciocurilor
Vocativ	'	'

1. (ornit.) partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar.

   Ciocul al unei păsări.

2. cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc.
3. (fig.) gură a omului.
4. parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte.
5. barbișon, țăcălie.

   Un domn care poartă cioc.

Sinonime

• 1: (ornit.) clonț, plisc, (înv. și reg.) rost, (reg.) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc, (prin Transilv. și Ban.) tic
• 4: capăt, vârf
• 5: barbișon, bărbuță, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă

Antonime

• gură

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

ciocancă ciocoi ciocoire ciocoit ciocofleandură ciocoroi ciocot

ciocoti ciocotire ciocotit ciocotniță ciuc ciuceu

Cuvinte compuse

• cioc de papagal
• cioc-întors
• cioc-poc, cioc-boc
• ciocul-berzei
• ciocul-ciorii
• ciocul-cucoarei
• ciocul-păsării
• pasăre cu cioc încrucișat

Cuvinte apropiate

• cioacă
• ciocălău
• ciocan
• ciocni
• ciochină
• ciorchine
• ciocârlan
• ciucure

Expresii

• (arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea

Traduceri

formație cornoasă care constituie o prelungire a gurii

afrikaans: snawel (Afrikaans), bek (Afrikaans) albaneză: sqep (shqip) m., çukë (shqip) f. arabă: منقار (العربية) (minqār) m. armeană: կտուց (հայերեն) (ktuc') bască: moko (euskara) bielorusă: дзюба (беларуская) (dzjúba) f. bosniacă: kljun (bosanski) m. bretonă: pigos (brezhoneg), beg (brezhoneg) bulgară: клюн (български) (kljun) m., човка (български) (čovka) f. catalană: bec (català) m. cehă: zobák (čeština) m. chineză: 鳥嘴 (中文), 鸟嘴 (中文) (niǎozuǐ), 嘴 (中文) (zuǐ), 喙 (中文) (huì) coreeană: 부리 (한국어) croată: kljun (hrvatski) m. daneză: næb (dansk) engleză: beak (English) esperanto: beko (Esperanto) faroeză: nev (føroyskt) finlandeză: nokka (suomi) franceză: bec (français) m. friziană: snaffel (Frysk) galiciană: peteiro (galego) m. georgiană: ნისკარტი (ქართული) (niskarti) germană: Schnabel (Deutsch) m. greacă: ράμφος (Ελληνικά) (rámfos) m. hindi: चोंच (हिन्दी) (ćo.nć) interlingua: becco (interlingua), rostro (interlingua)

irlandeză: gob (Gaeilge) m. islandeză: nef (íslenska) italiană: becco (italiano) m. japoneză: 嘴 (日本語) (くちばし, kuchibashi) latină: rostrum (Latina) m., beccus (Latina) lituaniană: snapas (lietuvių) macedoneană: клун (македонски) (klun) m. maghiară: csőr (magyar) neerlandeză: snavel (Nederlands), bek (Nederlands) norvegiană: nebb (norsk) occitană: bèc (occitan) m. papamiento: boka (Papiamentu) poloneză: dziób (polski) portugheză: bico (português) m. rusă: клюв (русский) (kljuv) m. sardă: beccu (sardu) m. sârbă: кљун (српски / srpski) (kljun) m. scoțiană: gob (Scots) m. siciliană: beccu (sicilianu) m., pizzu (sicilianu) m. slovacă: zobák (slovenčina) m. slovenă: kljun (slovenščina) m. sorabă de jos: šnapac (dolnoserbski) sorabă de sus: pysk (hornjoserbsce) spaniolă: pico (español) m. suedeză: näbb (svenska) c. turcă: gaga (Türkçe) ucraineană: дзьоб (українська) (dz′ob)

barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei

Vedeți traduceri pentru barbișon.

Referințe

• DEX online