brilliance

engleză

(English)

Etimologie

Din brilliant.

Pronunție

• AFI: /ˈbrɪlyəns/

Substantiv

brilliance, (normal nenumărabil; pl. brilliances)

1. strălucire, luminozitate, iradiere

   Brilliance of the diamond.

2. (fig.) măreție; p. ext. inteligență, deșteptăciune

   She graced us with her brilliance.

3. (în Anglia) splendoare

Sinonime

• 1: effulgence, radiance
• 2: intelligence

Cuvinte derivate

• brilliancy

Cuvinte apropiate

• brilliant
• brilliantly
• brilliantness

Referințe

• Dictionary.com