caliciu

Din franceză calice < latină calyx, -cis.

Declinarea substantivului caliciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caliciu	calicii
Articulat	caliciul	caliciile
Genitiv-Dativ	caliciului	caliciilor
Vocativ	caliciule	caliciilor

(bot.) învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite.
Caliciul unei flori.
(spec.) vas liturgic de forma unei cupe.
(anat.) zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet.

învelișul extern al florii

germană: Kelch (Deutsch) n.
italiană: calice (italiano) m.
neerlandeză: kelk (Nederlands) m.
poloneză: kielich (polski) m.
portugheză: cálice (português) m.
spaniolă: cáliz (español) m.
suedeză: blomhylle (svenska) n., blomfoder (svenska) n.
turcă: çiçek zarfı (Türkçe), kadeh (Türkçe), keis (Türkçe), kaliks (Türkçe), çanak (Türkçe)

vas liturgic

greacă: Άγιο Ποτήριο (Ελληνικά) (Agio Potírio), Δισκοπότηρο (Ελληνικά) (Diskopótiro)
islandeză: kaleikur (íslenska) m.
italiană: calice (italiano) m.
japoneză: 聖爵 (日本語)
maghiară: kehely (magyar)
neerlandeză: kelk (Nederlands) m., miskelk (Nederlands) m.
norvegiană: kalk (norsk) m.
poloneză: kielich (polski), puchar (polski)
portugheză: cálice (português) m.
rusă: потир (русский) (potír) m.
slovenă: kelih (slovenščina) m.
spaniolă: cáliz (español) m.
suedeză: nattvardskalk (svenska) c., bägare (svenska) c., nattvardskärl (svenska) n.
turcă: kadeh (Türkçe)

parte a bazinetului în care se colectează urina

română