extern

română

Etimologie

Din franceză externe < latină externus.

Pronunție

• AFI: /eksˈtern/

Adjectiv

Declinarea adjectivului extern
	Singular	Plural
Masculin	extern	externi
Feminin	externă	externe
Neutru	extern	externe

1. care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
2. (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.

Cuvinte derivate

• externa

Cuvinte compuse

• politică externă
• unghi extern

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului extern
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	extern	externi
Articulat	externul	externii
Genitiv-Dativ	externului	externilor
Vocativ	externule	externilor

1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
2. student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital.

Cuvinte derivate

• externă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online