cerui

română

Etimologie

Din ceară + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʧe.ruˈi/

Verb

Conjugarea verbului cerui
Infinitiv	a cerui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ceruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ceruiască
Participiu	ceruit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară.
2. (v.tranz.) a îmbiba cu ceară.

Cuvinte derivate

• ceruială
• ceruire
• ceruit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din cere.

Pronunție

• AFI: /ʧeˈruj/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru cere.

Anagrame

• ceriu
• cuier
• curei
• curie

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ceruus.

Pronunție

• AFI: /ˈke.ru.iː/

Substantiv

1. forma de genitiv singular pentru ceruus.
2. forma de nominativ/vocativ plural pentru ceruus.