ciocoi

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din cioc + sufixul -oi.

Pronunție

• AFI: /ʧoˈkoj/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocoi
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocoi	ciocoi
Articulat	ciocoiul	ciocoii
Genitiv-Dativ	ciocoiului	ciocoilor
Vocativ	ciocoiule	ciocoilor

1. termen de dispreț pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândurile arendașilor, vătafilor etc.; ciocofleandură; (p.ext.) boier.
2. (înv.) fecior în casă, servitor angajat la un boier.

Cuvinte derivate

• ciocoaică
• ciocofleandură
• ciocoi
• ciocoiaș
• ciocoiesc
• ciocoime
• ciocoism

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din substantivul ciocoi.

Pronunție

• AFI: /ʧo.koˈji/

Verb

Conjugarea verbului (se) ciocoi
Infinitiv	a (se) ciocoi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ciocoiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ciocoiască
Participiu	ciocoit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a deveni ciocoi, a-și însuși apucături de ciocoi; (p.ext.) a se boieri.
2. (v.refl.) (fig.) (rar) a fi slugarnic, a se linguși.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online