cocon

română

Variante

• cucon, conul

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil derivare de la coc(a) („copil”), deși sufixul -on nu este prea clar (DAR înceacă să-l explice ca o formă asimilată -un). Cuvântul este învechit.

Pronunție

• AFI: /koˈkon/

Substantiv

Declinarea substantivului cocon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocon	coconi
Articulat	coconul	coconii
Genitiv-Dativ	coconului	coconilor
Vocativ	coconule	coconilor

1. (pop.) termen de politețe care denumește un bărbat; domn.
2. (înv. și pop.) fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte).
3. (înv. și reg.) copil mic, abia născut, prunc.

Cuvinte derivate

• coconaș

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză cocon.

Substantiv

Declinarea substantivului cocon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocon	coconi
Articulat	coconul	coconii
Genitiv-Dativ	coconului	coconilor
Vocativ	coconule	coconilor

1. înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte; (spec.) gogoașă.
2. înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conco

Referințe

• DEX '98 via DEX online