cuckoo

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche cucu (astăzi coucou); inevitabil de origine onomatopeică, alternativ, din latină cuculus.

Pronunție

• AFI: /'kʊkuː/
• AFI: /'kuːkuː/

Adjectiv

cuckoo (comp. more cuckoo, sup. most cuckoo)

1. nebun, descreierat, înnebunit, țicnit, săltat, sărit, dus

Sinonime

• bananas, batty, bonkers, crackers, (argou) cray, cray-cray, crazy, demented, insane, loony, lunatic, mad, mental, nuts, nutty, psycho, whacko

Substantiv

cuckoo, pl. cuckoos

1. (ornit.) cuc
2. (p.ext.) cântecul cucului, cucu
3. (spec.) pendulă cu cuc, ceas cu cuc
4. (fig.) persoană găsită într-un loc unde nu ar trebui să fie
5. (fam.) (om) nebun

Sinonime

• 3: cuckoo clock
• 5: lunatic

Cuvinte derivate

• cuculine

Cuvinte compuse

• cuckoo clock
• cuckoo dove
• cuckoo's egg
• cuckoo shrike
• cuckoo sign

Expresii

• a cuckoo in the nest
• cloud-cuckoo-land

Verb

Conjugarea verbului to cuckoo
Infinitiv	to cuckoo
Prezent simplu pers. 3 sg.	cuckoos
Trecut simplu	cuckooed
Participiu trecut	cuckooed
Participiu prezent	cuckooing

1. a face cucu, a striga ca un cuc
2. a repeta ceva fără încetare

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary