cuplaj

română

Etimologie

Din franceză couplage.

Pronunție

• AFI: /ku'plaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului cuplaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuplaj	cuplaje
Articulat	cuplajul	cuplajele
Genitiv-Dativ	cuplajului	cuplajelor
Vocativ	cuplajule	cuplajelor

1. faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
2. organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus.
3. manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clupaj

Referințe

• DEX '98 via DEX online