distemper

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie distemp(e)ren, destempren < din franceza veche destremper sau latină târzie distemperare.

Pronunție

• AFI: /dɪs'tɛmpər/

Substantiv

distemper, (nenumărabil)

1. (vet.) boala lui Carré
2. tempera
3. (înv.) stare maladivă

Sinonime

• 3: disease

Cuvinte derivate

• distempered

Verb

Conjugarea verbului to distemper
Infinitiv	to distemper
Prezent simplu pers. 3 sg.	distempers
Trecut simplu	distempered
Participiu trecut	distempered
Participiu prezent	distempering

1. a tulbura (o funcție)
2. a vopsi cu tempera

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary