distress

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza veche destrecier ("a restrânge, a reține") < latină medie *districtiare < distringere.

Pronunție

• AFI: /dɪˈstɹɛs/

Substantiv

distress, (nenumărabil)

1. suferință, durere, nefericire

   He showed no signs of distress.

2. pericol, dezastru, naufragiu

   The crew was in distress.

3. (jur.) sechestru, sechestrare

Sinonime

• 1: affliction, suffering, trouble
• 2: catastrophe
• 3: distraint

Cuvinte apropiate

• distrain
• district

Verb

Conjugarea verbului to distress
Infinitiv	to distress
Prezent simplu pers. 3 sg.	distresses
Trecut simplu	distressed
Participiu trecut	distressed
Participiu prezent	distressing

1. a face să sufere, a chinui
2. (jur.) a pune sechestru pe, a sechestra

Sinonime

• 2: distrain

Referințe

• Dictionary.com