docent

română

Etimologie

Din germană Dozent.

Pronunție

• AFI: /do'ʧent/

Substantiv

Declinarea substantivului docent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	docent	docenți
Articulat	docentul	docenții
Genitiv-Dativ	docentului	docenților
Vocativ	docentule	docenților

1. (în alte țări) grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad.

Cuvinte derivate

• docență

Cuvinte compuse

• doctor docent

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• decont

Referințe

• DEX '98 via DEX online