dos

Din latina populară dossum (= dorsum).

Declinarea substantivului dos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dos	dosuri
Articulat	dosul	dosurile
Genitiv-Dativ	dosului	dosurilor
Vocativ	dosule	dosurilor

partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc.
șezut, fund, fese.
partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect.
(spec.) partea de dinăuntru a unei haine.
(pop.) loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.

(loc.adv.) De-a-ndoasele (a) sau pe de-a-ndoasele (a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele (a).
Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine.
În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față.
pe dos =
- (loc.adv.) (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară.
- (loc.adv.) altfel de cum trebuie, de cum e firesc.
- (loc.adj.) (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar.

A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură
A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție)
A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o șterge
A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva)
În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe
A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv)

Declinarea substantivului dos
c.	Singular		Plural
c.	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	dos	dosen	doser	doserna
Genitiv	dos	dosens	dosers	dosernas

română