efor

română

Etimologie

Din neogreacă εφοροσ (éforos).

Pronunție

• AFI: /ˈe.for/

Substantiv

Declinarea substantivului efor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efor	efori
Articulat	eforul	eforii
Genitiv-Dativ	eforului	eforilor
Vocativ	eforule	eforilor

1. membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop.
2. nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ofer

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din greacă antică ἔφορος (éphoros, „supervizor, custode”).

Pronunție

• AFI: /eˈfoːr/

Substantiv

Declinarea substantivului efor
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	efor	eforn	eforer	eforerna
Genitiv	efors	eforns	eforers	eforernas

1. (ist.) efor

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary