elf
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză elfe, germană Elf.
Pronunție
- AFI: /elf/
Substantiv
| Declinarea substantivului elf | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elf | elfi |
| Articulat | elful | elfii |
| Genitiv-Dativ | elfului | elfilor |
| Vocativ | elfule | elfilor |
- (în mitologia popoarelor germanice) ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.)
- (în creațiile fantastice) oricare din rasele magice, umanoide, de obicei care păzesc pădurile și care au unele similitudini cu cei din mitologia nordică.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
|
Remove ads
engleză
(English)
Etimologie
- din vechea engleză ælf (incubus)
Pronunție
- AFI: /ɛlf/
Audio (AmE)fișier
Substantiv
elf, pl. elves
Cuvinte derivate
- elfin, elfish, elven, elvess, elvish
germană
(Deutsch)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Numeral
elf
Cuvinte derivate
- numeral ordinal: elfte
Sinonime
- elfjährig
malteză
(Malti)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronume
elf
neerlandeză
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Numeral
elf
Cuvinte derivate
- numeral ordinal: elfde
Substantiv
| Declinarea substantivului elf | ||
| m.f. | Singular | Plural |
| Substantiv | elf | elfen |
| Diminutiv | elfje | elfjes |
poloneză
(polski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
elf m., pl. elfy
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads