mie

Wikipedia are un articol despre
mie

română

Etimologie

Din latină milia (pluralul lui mille).

Pronunție

• AFI: /ˈmi.e/

Numeral

1. numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001.
2. (cu valoare adjectivală)

   O mie de ani

3. (la pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat)

   Mii de glasuri

4. (cu valoare substantivală)

   Unde merge mia, meargă și suta

5. (intră în componența numeralelor adverbiale)

   De o mie de ori pe zi

Cuvinte derivate

• miilea
• miime
• înmii

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul.

Expresii

• Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți
• A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc

Traduceri

Traduceri

engleză: thousand (English) franceză: mille (français) germană: tausend (Deutsch)

italiană: mila (italiano) portugheză: mil (português) spaniolă: mil (español)

Substantiv

Declinarea substantivului mie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mie	mii
Articulat	mia	miile
Genitiv-Dativ	miei	miilor
Vocativ	mie	miilor

1. numărul abstract egal cu o mie.
2. bancnotă a cărei valoare este de o mie de lei; miar.

Cuvinte derivate

• miar
• miișoară

Traduceri

Traduceri

engleză: thousand (English) franceză: mille (français) germană: tausend (Deutsch)

italiană: mila (italiano) portugheză: mil (português) spaniolă: mil (español)

Referințe

• DEX '98 via DEX online