figue

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche figue, care provine din occitană veche figa < latină populară *fīca, din latină ficus („smochin, fig; smochină”).

Înrudit cu catalană figa, italiană fico, fica, occitană figa, portugheză figo, română fig și spaniolă higo.

Pronunție

• AFI: /fiɡ/
•  Audio^fișier

Substantiv

figue f., figues pl.

1. (bot., alim.) smochină

   Figues violettes, les premières figues, figues sèches, figues de Smyrne.

2. (fig.) (p.anal.) vagin, vulvă
3. (argou) testicul

Sinonime

• 2: (anat.) vulve
• 3: (anat.) testicule

Cuvinte derivate

• figuette

Cuvinte compuse

• figue de Barbarie
• figue de mer
• figue des Hottentots
• figue marine

Cuvinte apropiate

• figueraie
• figuerie
• figuier

Locuțiuni

• faire la figue à
• mi-figue mi-raisin
• moitié figue, moitié raisin
• ni figue ni raisin

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire