foutre
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză veche fotre, care provine din latină futuere < forma de prezent infinitiv activ pentru futuō („a fute”).
Pronunție
Verb
foutre
- (înv., vulgar, v.tranz) a face sex, a fute, a regula
- Elle a foutu avec mes amis.
- Ea s-a futut cu prietenii mei.
- Elle a foutu avec mes amis.
- (vulgar, v.tranz) a face
- J'ai aucune idée de ce que je fous.
- N-am nicio idee ce pula mea fac.
- J'ai aucune idée de ce que je fous.
- (vulgar, v.tranz) a da
- Fous-moi la paix !
- Dă-mi pace!
- Fous-moi la paix !
- (vulgar, v.refl) a pleca, a dispărea, a se duce-n pulă, a se duce-n pizda mă-sii, a se duce-n futere, a se duce-n sloboz, a se duce-n morții mă-sii
- Il peut aller se faire foutre.
- El poate să plece.
- Il peut aller se faire foutre.
Conjugare
Substantiv
foutre m., invariabil
Sinonime
Interjecție
foutre!
- (înv., vulgar) futu-i!, băga-mi-aș!, la naiba!, drace!
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads