grab

Vezi și : Grab

engleză

(English)

Etimologie

Din neerlandeza medie grabben („a apuca, a prinde”) sau din germana medie de jos grabben („a se repezi, a înșfăca”) < proto-germanică *grab-.

Înrudit cu daneză grabbe („a apuca, a prinde”), suedeză grabba („a apuca, a prinde”) și engleza veche ġegræppian („a pune mâna pe”).

Pronunție

• AFI: /ɡræb/

Verb

Conjugarea verbului to grab
Infinitiv	to grab
Prezent simplu pers. 3 sg.	grabs
Trecut simplu	grabbed
Participiu trecut	grabbed
Participiu prezent	grabbing

1. a apuca, a înhăța, a cuprinde

   I grabbed her hand to pull her back from the cliff edge.

2. a încerca să pună mâna (pe), a întinde mâna (după)

   The suspect suddenly broke free and grabbed at the policeman's gun.

3. a deține, a aresta
4. (fig.) a fermeca, a prinde, a impresiona
5. (fam.) a apuca (repede), a lua

   Let me just grab my jacket.

6. (fam.) a lua (ceva de mâncat), a consuma

   We'll just grab a sandwich and then we'll be on our way.

7. a nu lăsa să scape o ocazie, a încerca să prindă o ocazie

Sinonime

• 1: seize, catch, clutch, grasp, snatch
• 3: restrain, arrest
• 4: enthral
• 5: retrieve

Cuvinte derivate

• ungrab

Locuțiuni

• attention-grabbing

Substantiv

grab, pl. grabs

1. apucare, înhățare, cuprindere
2. (tehn.) dispozitiv de prindere; benă, dragă, prinzător, cupă de excavator
3. (în media) clip (sonor), extras (sonor), pasaj (sonor)

Sinonime

• 3: sound bite

Expresii

• up for grabs

Etimologie

Din arabă sau hindi.

Substantiv

grab, pl. grabs

1. (nav.) gen de navă cu două sau trei catarge

Anagrame

• brag
• garb

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary