gull

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie gulle, inevitabil din proto-celtică *waylannā, *wēlannā.

Înrudit cu limba cornică guilan, galeză gwylan, bretonă gouelan și irlandeza veche faílenn.

Pronunție

• AFI: /'ɡʌl/
• AFI: /'ɡl̩/ (SUA)

Substantiv

gull, pl. gulls

1. (ornit.) pescăruș

Sinonime

• (ornit.) mew, seagull

Cuvinte compuse

• gull-like

Omofone

• goal

Vezi și

• fulmar

Etimologie

Poate din termenul ieșit din uz gull („a înghiți”).

Substantiv

gull, pl. gulls

1. (argou) înșelătorie, înșelăciune, escrocherie, fraudă
2. (p.ext.) persoană care este ușor păcălită; nătărău, neghiob

Sinonime

• 1: fraud
• 2: dupe

Verb

Conjugarea verbului to gull
Infinitiv	to gull
Prezent simplu pers. 3 sg.	gulls
Trecut simplu	gulled
Participiu trecut	gulled
Participiu prezent	gulling

1. a păcăli, a înșela
2. (în SUA, argou) a induce în eroare
3. (în SUA, argou) a escroca, a frauda

Sinonime

• 1: cheat, deceive
• 2: mislead
• 3: defraud, trick

Cuvinte derivate

• gullible
• gullibility

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

islandeză

(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

gull

1. aur

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

gull

1. aur