guverna

română

Etimologie

Din franceză gouverner. Confer italiană governare.

Pronunție

• AFI: /gu.ver'na/

Verb

Conjugarea verbului guverna
Infinitiv	a guverna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	guvernez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să guverneze
Participiu	guvernat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a conduce, a administra, a dirija un stat, un popor.

   A guvernat țara în pace.

2. (rar) a conduce, a îndruma conduita cuiva.
3. (gram.) a impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție.

Sinonime

• 1: cârmui, conduce, dirigui, domni, stăpâni, (înv. și pop.) oblădui, (înv.) birui, chivernisi, duce, ocârmui, povățui

Cuvinte derivate

• gubernie
• guvern
• guvernabil
• guvernamental
• guvernământ
• guvernant, guvernantă
• guvernor, guvernator

Traduceri

a administra; a dirija un stat

afrikaans: regeer (Afrikaans) catalană: governar (català) cehă: ovládat (čeština) daneză: styre (dansk), regere (dansk), herske (dansk) engleză: govern (English) esperanto: regi (Esperanto) estoniană: valitsema (eesti) finlandeză: hallita (suomi) franceză: gouverner (français) germană: regieren (Deutsch) greacă: κυβερνώ (kybernó) (Ελληνικά) italiană: governare (italiano)

latină: gubernare (Latina) maghiară: kormányoz (magyar) norvegiană: styre (norsk) neerlandeză: regeren (Nederlands) papamiento: goberná (Papiamentu) poloneză: rządzić (polski) portugheză: governar (português) rusă: управлять (русский) spaniolă: gobernar (español) suedeză: styra (svenska), regera (svenska) turcă: idare etmek (Türkçe), hükümet sürmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online