hon

română

Etimologie

Din engleză hone.

Pronunție

• AFI: /hon/

Substantiv

Declinarea substantivului hon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hon	honuri
Articulat	honul	honurile
Genitiv-Dativ	honului	honurilor
Vocativ	honule	honurilor

1. sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice.

Cuvinte derivate

• honui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din nordică veche hón < proto-norvegiană *hānō. Confer islandeză hón, daneză hun, norvegiană hun.

Pronunție

•  audio^fișier

Pronume

1. ea

   Hon sjunger så fint!

Antonime

• han

Cuvinte derivate

• henne, hennes

Cuvinte apropiate

• den/det