ima

Vezi și : imă, Ima, imä, imã, ímã, îmă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din im („noroi, murdărie”), sau, din latină līmāre, din līmō („a mânji”).

Pronunție

• AFI: /iˈma/

Verb

Conjugarea verbului (se) ima
Infinitiv	a (se) ima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) im
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ime
Participiu	imat
Conjugare	I

1. (reg.) (v.tranz.) a murdări, a mânji cu noroi, cu balegă.
2. (fig.) a întina cu vorba, cu înjurături.
3. (v.refl.) a se murdări, a se mânji, a se feșteli.

Sinonime

• 1: murdări, mânji
• 2: întina
• 3: feșteli

Cuvinte derivate

• imare

Cuvinte apropiate

• im
• imăciune

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din ima.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ima.

Referințe

• DEX online