imputare

română

Etimologie

Din a (se) imputa.

Pronunție

• AFI: /im.pu'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului imputare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	imputare	imputări
Articulat	imputarea	imputările
Genitiv-Dativ	imputării	imputărilor
Vocativ	imputare	imputărilor

1. acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire.
2. (concr.) măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aprețuim
• împăture
• permutai
• piruetam
• prețuiam
• rumpeați

Referințe

• DEX '98 via DEX online