incantation

engleză

(English)

Variante

• encantation

Etimologie

Din engleza medie < latină incantātiō.

Pronunție

• AFI: /ɪnkan'teɪʃ(ə)n/

Substantiv

incantation, pl. incantations

1. descântare
2. incantație, descântec, formulă magică

   She tried to cure him by incantation, since nothing else seemed to work.

Sinonime

• 2: charm, spell

Cuvinte derivate

• incant
• incantatory

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină incantātiō.

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.kɑ̃.ta.sjɔ̃/

Substantiv

incantation f., incantations pl.

1. descântare; (spec.) incantație, descântec, formulă magică

Cuvinte derivate

• incantatoire

Cuvinte apropiate

• enchantement

Referințe

• Wiktionnaire