incidente

Vezi și : incidențe

română

Etimologie

Din incident.

Pronunție

• AFI: /in.ʧiˈden.te/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru incident.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină incĭdens, -entis.

Pronunție

• AFI: /inʧiˈdɛnte/

Adjectiv

Declinarea adjectivului incidente
	Singular	Plural
Masculin	incidente	incidenti
Feminin	incidente	incidenti

1. incident

Cuvinte apropiate

• incidentalmente
• incidenza
• incidere

Substantiv

incidente m., incidenti pl.

1. incident, întâmplare

   Era senza incidenti di percorso.

2. (p. ext.) accident; coliziune

   Incidenti automobilistici.

Sinonime

• 1: inconveniente

Cuvinte compuse

• incidente aereo
• incidente stradale

Expresii

• incidente probatorio

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din incidere.

Verb

1. forma de participiu prezent pentru incidere.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină incĭdens.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului incidente
	Singular	Plural
Masculin	incidente	incidentes
Feminin	incidente	incidentes

1. incident

   Causas incidentes.

Sinonime

• incidental, superveniente

Cuvinte apropiate

• incidir

Substantiv

incidente m., incidentes pl.

1. incident, întâmplare

Locuțiuni

• incidente de falsidade

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină incĭdens.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

incidente m., incidentes pl.

1. (jur.) incident